A doua cuvântare a lui Bildad
Iov cap. 18,19
Bildad din Suah a vorbit
La cuvântări, capăt să pună
I-a spus ca i-a nesocotit
Și a lui gândire, nu e bună
Că pentru Iov n-au să se mute
Nici stâncile, din locul lor
Iar pământul nu va ajunge
Să fie, pustiit și gol
Lumina lui, doar se va stinge
Și pașii lui se vor strâmta
El bine calea, n-o distinge
Se agață-n ochiuri de rețea
În lut el calcă cu piciorul
Și în capcană, va cădea
Îl prinde Cel rău voitorul
Și foametea îl va seca
Din cortul său va fi luat
Pucioasă în casă-i se va pune
Nenorocirea l-a mâncat
A lui oase nu mai sunt bune
Se mistuie a lui mădulare
De moarte, ele sunt mâncate
Cu forță și putere mare
Afară din cort, aruncate
El este smuls din adăpost
Și rădăcina-i se usucă
A lui ramuri tăiate au fost
Și viața lui, este pe ducă
Și pomenirea ii dispare
Numele lui, este uitat
Moștenitori, el nu mai are
Și Domnul de el, a uitat
Dar Iov lui Bildad îi răspunde
Și lui îi pune o întrebare
Până când glasul lui aude
Care-i aduce, întristare?
Și prietenilor lui, le spune
Căci dacă este vinovat
Chiar lor, să le fie rușine
Căci ei, prea grav l-au acuzat
Prin vorbele răutăcioase
Lui, vina nu i-au dovedit
Acuzele lor mincinoase
I-aduc durere, negreșit
Iar singurul care e-n drept
Și care-l poate judeca
E Domnul, a tot înțelept
Și El, pedeapsa i-o va da
Căci Domnul îl va urmări
Cu latul Său îl învelește
De strigă, nu-l va auzi
Și atunci dreptate, nu mai este
Orice ieșire i-a tăiat
Spre întuneric l-a condus
De Slava Sa, l-a despoiat
Și suferință, i-a adus
Ca un vrăjmaș El s-a purtat
Și-n cortul lui, a tăbărât
A Lui oști l-au înconjurat
Chiar, frații lui, l-au părăsit
Și prietenii s-au depărtat
Și rudele l-au ocolit
Ca un străin considerat
Apropiații, au fugit
Pe robul său dacă îl cheamă
Acesta, nu îi mai răspunde
Chiar până și soția dragă
De a lui față, se ascunde
Duhoarea lui nesuferită
Pe toți din jur îngrețoșează
Carnea pe oase-i e topită
Dar nimeni, nu se înduioșează
La prieteni Iov le cere milă
Să nu fie urmăritori
De el, sa nu le fie silă
Să fie mai îndurători
Căci Iov se știe fără vină
Pe Domnul Său îl va vedea
Chiar de puterea n-o să-l țină
Și moartea, la ea-l va lua
Sufletul lui va întâlni
Pe Acel, pe care îl iubește
Și binevoitor va fi
Și atuncea, doru-și potolește.
va urma
Glorie Domnului!