Tu m-ai văzut, o, Domnul meu,
M-ai aşteptat şi ai tăcut
Pân-am ajuns să înţeleg
Că fără Tine sunt pierdut.

Tu ai ştiut care e lupta
Dar m-ai lăsat ca eu s-aleg
Şi să învăţ că tot ce fac
Cândva ca rod o să culeg.

N-am biruit ispita dulce
Ci am primit-o cu plăcere,
Dar am simţit apoi în suflet
Amară şi-adâncă durere.

Ce tainic este gândul Tău,
Până la ceruri se ridică;
Când Te aud cum îmi vorbeşti
Totul în mine se despică.

Tu vrei ca eu să Te ascult,
Să-ţi cer în orice lucru sfat,
Privind la tine să păşesc
Pe drumul ce mi l-ai trasat.

Acum, când voia Ta cunosc
Şi văd că singur eu mă stric,
Ajută-mă Isus, te rog,
Să pot din nou să mă ridic!

Şi-n pribegia mea prin lume
Tu să îmi fii un adăpost,
O mângâiere şi-o nădejde
Aşa cum până azi mi-ai fost.

Iar când vei hotărâ Tu, Tată,
La pieptul Tău să mă pimeşti,
Te voi privi uimit prin lacrimi
Frumos şi iubitor cum eşti!
Amin.
04 decembrie 2008