Eu am pe Domnul, ca cetate!

Autor: Flavius Laurian Duverna | Album: Dragostea Creatoare | Tematica: Zidire spirituala
Resursa adaugata de Duverna in 02/01/2013

Eu am pe Domnul, ca cetate!

Eu am pe Domnul, ca cetate!
În viaţa-mi de oştean străin
Pe-acest pământ ca peregrin;
În el mă-ncred, şi zi şi noapte
În mâna Lui, Îi predau toate,
Ca El, să-mi dea pace şi-alin!

Când frământat sunt şi trudit
Şi trec prin multe strâmtorări
Şi-s apăsat greu, în încercări,
Alerg spre Domnul meu iubit
Cel mai bun loc de-adăpostit,
În conspirări şi-n complotări.

Eu am pe Domnul, ca cetate!
Şi-n El scăparea mea găsesc
Când oamenii mă prigonesc
Şi mă-nconjoară pe la spate...
Când urmăresc a mele fapte,
În Domnul Sfânt mă regăsesc!

Căci El îmi e Stânca cea tare,
Mereu loc sigur cum mi-a fost;
Şi tot prin El, eu am un rost -
Ce mi l-a dat prin haru-I mare
În Jertfa-I sfântă, salvatoare,
Fiind Scut puternic şi-Adăpost!

Flavius Laurian Duverna
02 ianuarie 2013

Domnul sa va binecuvinteze cu perseverenta si energie pentru Noul An in care tocmai am intrat.E tot mai rar sa vezi tineri ce au in ziua de astazi preocupari spirituale.
Baiatul meu cel mai mare,are 25 de ani si-l chiama tot Flavius ca pe D-voastra.Lucreaza pe taramul evangeliei in localitatea Sibiu. Va multumesc pentru "traducerea "poeziei mele, am sters-o si reinserit-o din nou dupa corectura d-voastra.Din nou La Multi Ani ...in Vesnicie!
Cristinel Agape

Adăugat în 02/01/2013 de cristianagape

o minunată Cetate. Când ai adăpost într-o asemenea cetate parcă nu-ţi mai pasă de atacatori şi începi şi te rogi şi pentru ei. Slăvit să fie Domnul căci El ne este şi scut şi pavăză.
Domnul să vă binecuvânteze cu harul şi cu pacea Sa.

Adăugat în 02/01/2013 de 1954adina.9mai

Fericirea este tocmai aceasta să-L ai pe Domnul ca, Stâncă,Turn și Cetate de scăpare. Domnul să fie lăudat și glorificat în veci. Fiți binecuvântat.

Adăugat în 02/01/2013 de Ioanhapca

Slăvit să fie Domnul, că avem un Adăpost minunat la El! La mulţi ani sub călăuzirea Lui!

Adăugat în 02/01/2013 de Simo_7

Litera ,,l sau L" ca parte de vorbire în gramatică este pronume personal la persoana a III-a, sing. m.
În explicaţii este notat(ă) cu ,,cratimă" - ,,liniuţă" , aşa ,,- l" sau ,,l -", adică se poate ca parte de vorbire, în scriere, să ia oricare din aceste forme. Când nu se poate lega de o vocală prin cratimă, ca în titlul poeziei, pronumele ,,l" ia forma ,,îl", de care aţi amintit. În titlul poeziei nu e cazul, pentru că are o vocală în faţă, ,,a ".

Adăugat în 03/01/2013 de Duverna