Tăceau Samaria și Galileea,
Strivite de amiaza caldă, grea
Când pe drumeagul ce se întindea,
Cu pași divini scriindu-Și odiseea,
Isus cu trena liniștii trecea.
Ducea cu El și pace și iubire,
Și sate care răsăreau pe drum
Parcă-nfloreau, ca-n pagini de album,
Când El trecea purtând tămăduire
Care le-nvăluia ca un parfum.
Dar pe decorul ca o sărbătoare,
Țesut doar din lumini și bucurii,
Apare, iată, pata care doare:
Zece leproși cuprinși de disperare
Purtându-și moartea-n trupurile vii.
Proscriși ieșiți afară din cetate,
Goliți de vlagă, de speranțe goi,
Aveau nu doar dureri îngemănate,
Ci și aceleași cereri disperate:
Isus, ai milă! Ai milă de noi!
Putea să nu-i audă, să nu-i vadă,
Acel ce e din veac Vindecător?
O, nu, ci cu iubire, sfânta roadă,
Le-a zis: mergeți la preoți să vă vadă!
Și ei pășeau spre vindecarea lor...
Cu fiecare pas către lumină
Ei renășteau, simțind că iar trăiesc,
Și când refacerea a fost deplină
Unul din ei s-a hotărât să vină
La Domnul și să-I spună: Mulțumesc!
M-ai vindecat de lepra mea, Isuse,
Căci singur nu aș fi putut s-o-nfrunt;
Nu sunt proscris, n-am granițe impuse,
Însă întreb: prin jertfele aduse
Eu, din cei zece, Doamne, care sunt?
Petroșani, 02 ian. 2013
Marturisesc ca poeziile tale, frate Felix, fac parte dintre cele ce le lecturez cu deosebita placere... Ele au forta sa redea in detaliu si cu usurinta demna de apreciat stari sufletesti, dorinte si nazuinte, teme biblice etc... Mie, una, -recunosc- mi-e mai greu sa scriu strict despre o anumita minune a Domnului Isus descrisa in Scriptura sau despre o pilda a Domnului Isus, de exemplu... Imi plac poetii care nu ingramadesc in randurile lunei poezii o multitudine de teme si motive ci merg (cat se poate de strict) pe versetele biblice si le redau intocmai, punandu-si in negot, bineinteles, valoarea talantului primit...
Fiti binecuvantat!