Într-o zi cu ghinion
Într-o zi cu ghinion ,
A intrat un camion ,
Într-un stâlp de telegraf ,
Şi-l făcu cu totul
Praf !
Iar pe stâlp ,
Un cuib de barză ,
Cu trei pui , chiar
De zburat ,
Ca-ntr-o mare tragedie ,
Pe toţi trei i-a spulberat !
Şi acum cuu tot cu cuibul ,
Pe şosea toţi trei zăceau ,
Oamenii trecând pe-acolo ,
Foarte tare se mirau ?!
Se mira şi barza mamă ,
Şi plângea biata de ea ,
Se-nvârtea în rotocoale ,
Tot zburând , peste şosea .
Veni toamna şi se duse
Şi veni şi primăvara ,
Fără hartă sau busolă ,
Berzele găsiră ...
Ţara .
Stâlpul se înlocuise ,
Şi-un alt cuib se construia ,
Şi acum mămica barză ,
Alte ouă-n cuib
Clocea .
Şi la fel ca înainte ,
Au ieşit trei puişori ,
Mama lor îi îngrijeşte ,
Şi le dă mâncarea-n zori .
Şi veni curând şi ziua ,
Când toţi trei s-au înălţat ,
Cu părinţii lor alături ,
Şi pe cer toţi au zburat .
Parc-ar fi nişte planoare ,
Şi prin aer ei plutesc ,
Ce minune foarte mare ,
Ce mister dumnezeiesc !
*
Va veni şi pentru tine ,
Ziua când tu vei zbura ,
Dacă viaţa ta copile ,
Lui Isus i-o vei preda !
Scrisă după o întâmplare reală
2007
Această poezie mi-a fost inspirată de o întâmplare care s-a petrecut realmente pe strada mea . Îţi venea să plângi de mila puişorilor al căror zbor a fost curmat de un camion militar . Mai aveau câteva zile şi ar fi zburat .
Dacă este adresată copiilor parcă n-ar prea avea sens prima parte cea cu accidentul, care ar fi mesajul? Sau poate îmi scapă mie. Oricum sensibilitatea copiilor trebuie menajată dacă nu este neapărat necesar să fie altfel.
A doua parte însă e foarte frumoasă şi întradevăr se poate adresa copiilor. Încă o dată pace ţie şi fie ca Domnul să te facă bun cu mine şi să nu-mi porţi pică.
Dacă însă vei vrea să-mi critici poeziile mele (care în mod sigur nu sunt atât de frumos construite) voi avea o atitudine deschisă în faţa unei critici constructive.