Tensionări semiobscure
Culeg din mărginiri de Soare,
Căci ce poți face în pădure
Când nu-s ciuperci ori pomușoare?
O tihnă ninge-n jur timidă –
Frunzele nu-s ca să mai cadă,
Un anotimp e pus pe pândă
Pentru atac ori pentru pradă?
Nu pot a ține-o cale dreaptă
Cotind de trunchiuri și nuiele,
O așteptare-aud așteaptă
Strângând la scrâșnet din măsele.
O încordare chiliastă
Pitită-n groaza de prihănii
Recită surd cum o năpastă
S-o trec în zbateri de mătănii.
Nu cred c-arhanghelul cu goarna
Va face viața întreruptă:
„Ne vine iarna, vine iarna
Și va fi luptă, va fi luptă...”
Poate-s o fire plimbăreață
Ori peregrinu-n mine geme,
Dar văd că-n jurul meu o viață
A încetat ca să mai cheme.
Și ies din codrul amorțirii
La sufletul ce mă condamnă
Că-n bâiguirea obosirii
Încremenii ca vreascu-n toamnă.
Dator sunt flacără de rugă
Supus de-o sete de lumină
Să fiu avântul unui mugur
Pe-o cale-n pururi care mână.
Și nu că vreau ori îmi convine,
Dar înima întruna bate:
„Ne vine iarna... Iarna vine...
Cu viscolitu-i sturlubatic...
Ce-n săbiile lui de gheață
Va trece sufletele triste...
Aripile-ți sunt tari în Viață
Și vor putea ca să reziste?”
cei tari,iarna are multe capcane și nu se știe...Dumnezeu să ne umple de viață,să putem rezista.
Cel mai mult imi atrage atentia strofa urmatoare:
"Dator sunt flacără de rugă
Supus de-o sete de lumină
Să fiu avântul unui mugur
Pe-o cale-n pururi care mână."