Din creangă-n creangă-n codrul gol şi trist
răsună câte-un zgomot îngheţat
când suflă vântul rece şi solist
jucându-se prin ram neastâmpărat.
Confuze, se agaţă-n ramul gol
notele joase fremătând a ger.
Cele suave fac un rotocol
vrând codrul să îl lese-aşa stingher.
E drept că iarna-n codru stă mai mult
dar primăvara e şi mai frumoasă
când vine cu alaiul ne’ntrerupt
de vietăţi şi iarbă mătăsoasă.
La fel şi-n noi se schimbă anotimpuri;
trec zile-n şir, trec ani şi peste noi.
Cum se găteşte codru-n primăveri
aşa dăm sufletului straie noi.
Şi aşteptăm cereasca Primăvară
cu sufletele îmbrăcate-n alb
când înoiţi lăuntric şi pe-afară
zbura-vom dincolo de norul dalb.
Galati, 1 Februarie 2013,
Cristina Magdalena Frâncu
http://cristinafrancu.pasi.ro/asteptata-primavara.html
Domnul să binecuvânteze !
Eşti anotimpul dalb al Învierii
În care orice suflet vrea să spere,
în care toate sufletele zboară.
Vă mulţumesc pentru frumuseţe, soră Cristina, Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Poezia este clara,presarata cu metafore sugestive ,deloc fortate, transmite emotia asteptarii,intr-un cuvant,Bravo! Domul sa ne binecuvinteze cu noi creatii ,ale Lui prin mainile D-voastra! Multa Pace!