DESCURAJARE
M-am săturat de inerție,
Vorbim întruna, iar vorbim...
Și ceru-i de pământ departe,
Iar noi, nimic nu-nfăptuim!
Mi-e dor de pionierii cei bătrâni,
Care Scriptura-n mâini mi-au așezat,
Aș vrea liber să fiu, să spun oricui:
De ce cu lumea ne-am amestecat?
Dar nu poți nici măcar deschide gura,
Să nu apari redus, ´napoiat.
Chiar dacă zice clar Scriptura:
Iehova este veșnic neschimbat !
Aș vrea să pot trăi credinta,
Să pot să spun oricând tot ce gândesc.
M-am săturat de silnicie,
Isuse, doar pe Tine,Te doresc!
M-am săturat de lumea asta,
De zilele ce trec şi vin,
Aş vrea să am un pic de pace,
Să deranjez pe toți, cât mai puțin !
Dar nu se poate-n pace viețui,
Când viața-i mărturie ca un steag,
Ești picătura care bate ceasul,
În nepăsarea ce se-așterne-n prag.
Se pare deci, că nu avem scăpare,
Și-atunci nadejdea este doar în El,
Prin Duhul Tău, Isuse, mântuiește,
Cât mai curând, întreg poporul Tău!
Cateodata doar pe genunchi, gasim pe cineva dispus sa ne asculte si sa ne inteleaga.
Fii binecuvântat.
Avem un Tată, bun, care, oricând şi oricâte Îi vei spune, El ne ascultă.
A Lui să fie toată slava!
În nepăsarea ce se-așterne-n prag.” Dacă ai această slujbă profetică, frate, e greu. Dar, nu uita: Isaia a umblat gol, Ieremia a fost în temniță, lui Ezechiel Domnul i-a luat soția, Daniel a trecut prin groapa cu lei. Te afli, deci, într-o aleasă tovărășie: norul de martori! Versurile sunt f. sugestive!