Mai plânge pădurea cu lacrimi
Din bruma zăpezii târzii
Şi vântul mai strigă prin ramuri:
"Te-aştept primăvară să vii!"
Prin albul de-acum învechit
Un petec de glie apare
Şi-n mijloc un lujer firav
Deschide petale spre soare...
Deodată se-agită pădurea
În trilul voios ce adie...
Un zvon se coboară din munţi
Şi pleacă grăbit spre câmpie...
E-aici...e aproape...se simte
Parfumul de soare şi flori...
Rămâne departe în urmă
O iarnă cu-alai de ninsori!
Din zloata pierdută-n noroi
Renaşte la viaţă natura
Şi-un dor de nescris, minunat,
Cuprinde întreagă făptura!
E dorul ce-aprinde tăciunii
Pe-altarul de-abia căldicel...
E dorul ce munţii străbate
S-ajungă aproape de EL!
Revarsă Isuse-ndurare şi har,
Ce-i rece în beznă să piară...
Şi pune în inimi iubire şi pace,
Şi-o blândă de-acum primăvară!
Vulcan-17-02-2013
Mary
cu Isus.Dumnezeu să te binecuvinteze și să ne bucurăm veșnic lăudându-L pe Domnul nostru iubit.
In constructiile lirice, placut tesute, se simte speranta aparitiei primaverii, nadejdea rasariturilor primavaratice de soare.
Felicitari pentru aceasta frumusete de poezie!