Răsăritul bătu în zvâcniri
Cu aripi aurii în zi nouă
Fascinând un covor de priviri
Din ninsoarea de ochii de rouă.
Dispăru orice noapte din cer,
N-a rămas nici o urmă de astru
Libertatea ca un adevăr
Străluci uimitor de albastru.
Iară pene de raze-au atins
Precum umbre, pe-atâta şi inimi
La-nălţarea aceasta de vis
N-a rămas fără-aprindere nimeni.
Doar vreo trei nouraşi mai uituci
S-au oprit să privească zvâcnirea
Şi-şi strigară din crengi păsăruici
Bucuria şi toată uimirea.
O frântură de tril tresăltat
Se mări-n ciripiri îndrăzneţe,
Lacu-ntreg într-o undă-a săltat
Un salut deşteptat dimineţii.
Şi porniră cântări în potop
Parcă orişice floare-i cântare
De răsună un tot biotop
Ca un glas în chemarea de Soare.
Parcă-ar vrea să se rupă din spus
Cu visări împletite-n speranţe
Cum cuvintele înspre Isus
Rugăciunea doresc s-o înalţe.
Se-auzi buciumat de cocori
Apoi cârdul întreg răsărise
Ce zbura după aripi de zori
Cu aripile lor larg întinse.
cu o înviere(primăvară)și toate spre lauda Domnului. Nu am cuvinte, minunat, Domnul să te binecuvinteze frate Victor.
să se apropie de Domnul prin cântări de laudă și rugăciuni,dar cocorii vestesc un sezon trecut, o lucrare încheiată.Mă întreb,cât de mare și grea va fi atunci întristarea celor care vor vedea că unul
a fost luat și ei au rămas. Domnul să ne ajute, pe noi cei trăitori azi în legea slobozeniei, săse transforme pentru noi într-o libertate veșnică, într-un cer uimitor de albastru.AMIN!!!
Minunate versuri, împletite cu o temă de luat în seamă.
Domnul să te călăuzească mai departe.
Un salut deşteptat dimineţii." Din amurguri eminesciene, cântarea dimineții răsări/Ca un imn inchinat tinereții și vieții/Tenebrele tristeții risipi” Câtă tinerețe în această poezie, simt cum am întinerit citind-o!Totul renaște, totul regenerează în dimineața rugăciunii!