Motto:Iubiţi poveştile?
I
„Noi suntem oameni de treabă,
Bineînţeles – fireşti;
Superstiţia e oarbă -
Deci nu credem în poveşti.
Avântaţi în chestiune
Într-un puls contemporan,
N-avem când a ne mai spune
Basme ce nu fac un ban.
La produsul miopiei
Doritori demult nu sânt,
Astăzi până şi copiii
Maimuţire-s pe pământ.
Nu ne târâim ca larve –
Avem aripi de oţel:
Socotelile lui Darwin
Ne-au făcut un rost şi-un ţel.
Dacă vei umbla matale
Cu credinţe şi poveşti
Vei rămâne tot în vale,
Tot acolo unde eşti.
E contemporanitate –
Căi astrale, vers de foc...
Întăreşte-te în coate,
Ca să-ţi faci în viaţă loc...
Este drept omul în fală,
Omul slab e la gunoi,
Căci selecţia naturală
Triumfează peste noi...”
II
Înţeleg de-s coate late
Individului dau plus,
Din această cantitate
Însă eu n-am fost şi nu-s.
Presupun că linguşirea
Tipul poate-a noroci,
În aşa orânduire
Eu nu sunt şi nu voi fi.
Nu-s persoană cu ifoase,
Ori puternic, ori fălos,
Prin momiţe nepăroase
Sunt doar omul credincios.
Cu bigoţii în isterici
N-am nimica în comun –
Ei prin temple şi biserici,
Dănsuind idoli adun.
Stimă n-am putut a strânge,
Bogăţie nici atât;
Dară plâng când mi-i a plânge,
Râd atunci când vreau să râd.
Nu mă văd acei cu torbă,
Iar eu nu m-obijduiesc:
Ce-am pe suflet am în vorbă,
Gândurile îmi grăiesc.
N-am ambiţii de mărire,
Cariere nu m-au prins –
Eu trăiesc în fericire
Fiindcă sunt acel ce îs.
Îmi trăiesc credinţa simplă –
Doar Părintele şi eu,
Viaţa mea nu se întâmplă,
Ci-i condusă-n cer mereu.
De-asta stărui și copiii
Să știe, ce cred eu, bun:
Frumuseţea poeziei
A cuvântului străbun,
S-aibă stimă de Natură
De la chit până la pom,
Cu-orice rău să fie-n ură
Şi în dragoste de om...
III
Iar voi – oamenii cu stare,
Ce aveţi în viaţă-un ţel:
Să fi-ţi mare peste mare,
Tropăind pe mititel,
Că-n biserici, că-n palate,
Doar un scop doriţi a şti:
Situaţii mai înalte
Prin oricare mod n-ar fi.
Cine-ar sta să vă contemple,
S-ar uimi de-aşa eroi:
Dumnezeu e-nchis în temple,
Moartea-i liberă în voi.
Linge blide, linge bale,
Linge labe, linge cer,
Darvinistele morale
V-a-nălţat la mamifer.
În biserici, în ştiinţă,
În bocit tradiţional,
Emanaţi o conştiinţă
De guzgan raţional.
Doar masculi şi doar femele,
Fără pic de conţinut,
Pofticioşii de mamele,
Pofticioase de avut.
Creatori de bancuri, snoave,
Dispreţuitori de basm,
Monumentele epave,
Visătorii de orgasm.
Aplecaţi fricos din spate,
Îndoiaţi fălos din piept,
Aţi pierdut vise curate,
Ca şi crezul cel deştept.
Aţi rămas nimic ce râde
De ce lui nu-i înţeles...
Şi se zbat momiţe hâde,
Cum că au un interes.
Interes măreţ de macră
Haşurat spiritual,
Toţi din lumea asta acră
Îs spălaţi de-al morţii val.
Aşa că distinse poame
Şi contemporani eroi
Cu exterior de oameni
Şi cu sufletu-n gunoi,
Antrenaţi-vă baistrucii
Ca să fie tari în pumni,
Ca în lume ori sub cruce
Să se caţere spre culmi.
Între dânşii să s-ucidă,
Să se-ncaiere nebuni,
Ca doar forţa să decidă
Cine sunt din ei mai buni.
Să trăiască doar în frică,
Şi să tremure fricos,
Că pe-un zero o nimică
Poate să-l doboare jos.
În această-ncăierare
Şi cu stări, cu pumni, cu minţi,
„Umaniştii” fiecare,
„Mulţumi-vor” pe părinţi.
Însă vremea azi se schimbă,
Veacul nostru e mai cult,
Înclinaţii înspre limbă:
Limba poate da mai mult...
Epilog.
Iar la ape cristaline
Bouru-n luceferi vine;
Vine-n lună şi în soare
Pentru viaţa viitoare.
Lângă lacul plin de stele
Zâne cântă, cântă iele,
Cânt de doină, cânt de dor
Pentru timpul viitor.
Lângă rug vorbesc în roată
Zmei pletoşi şi Sfarmă-Piatră,
Feţi-Frumoşi şi Cosânzene,
Barbă Cot şi Strâmbă-Lemne,
Şi Ochilă, Flămânzilă,
Cu Setilă şi Gerilă,
Şi cu Păsări-Lăţ-Lungilă.
Domnii basmelor române
Pentru ziua cea de mâine.
Biblia ne învață să luptăm cu armele neprihănirii și cu ele să surpăm întăriturile vrășmașe.
Sinceritatea este iubită de Domnul,transparența este necesară,că-ci numai așa vom putea fi zidiți
în Cetatea Eternă,dar când cei care privesc în transparența noastră văd replici cu conotații sexuale
înloc de sarea care să dea gust cuvintelor noastre ne vor judeca pe bună dreptate. Surorile și-au
exprimat opinia foarte fin arătându-ți că pentru ele versurile cu conotații sexuale nici nu există.
Fratele Cristian deasemenea te-a abordat cu respect și delicatețe și fiindcă ai rămas tare, numind
aceste conotații sexuale ,frumusețe, am sa-ți spun o poveste.
Tatăl meu într-o anumită împrejurare a vieții mele,mi-a spus așa: Ai grijă,dacă te întâlnești cu un om și-ți spune că nu arați bine,poți să-l ignori. Dacă te întâlnești cu altul și-ți spune acelaș lucru
poți să nu-l iei în seamă,dar dacă un al 3-lea î-ți spune acelaș lucru,chiar dacă tu te simți bine să
știi că ai o problemă. Exprimarea stării de copil nevinovat,în Cristos ,în felul în care ai făcuto este
total nepotrivită,pentru că Domnul se uită la inimă și așa trebuie să privim și noi.
Cu dragoste șirespect î-ți sugerez să faci o lucrare reparatorie acelor versuri și atunci lucrarea care
ai adus-o în lumină , dintr-o suferință reală,va fi în „TOTUL,TOTULUI TOT”,de notă 10
Domnul să te binecuvinteze
Cu dragoste,fratele Ccornel.
• Însă n-am înţeles cu curvarii lumii acesteia, sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei hrăpăreţi, sau cu cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din lume.
• 11Ci v-am scris să n-aveţi niciun fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice „frate”, totuşi este curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau beţiv, sau hrăpăreţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi.
• 12În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru?
1Corinteni 5: 9-12
Deci eu vorbesc despre situația adunărilor de azi. Credeți-mă eu vorbesc foarte cuminte pe lângă ceea ce se petrece în ele. Cuvintele unui păstor ucrainean dintro predică poate vă va pune pe gânduri: „Mai înainte(până 1990) în Kiev erau 3 biserici penticostale. Acum(circa2002) sunt 56, dar TOȚI lucrătorii lor sunt cumpărați de diavol”.
Situația noastră „creștinească” a prezis-o apostolul Pavel:
• 2Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie,
• 3fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine,
• 4vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;
• 5având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.
2 Timotei 3:2-5
Iată cine sunt „copiii nevinovați în Cristos” astăzi.Dacă ceea ce spune apostolul este mai moale decât ceea ce încerc a spune eu, atunci mă scuzați...
P:S: „Frumusețe” eu am numit Epilogul poeziei. Când scriu despre frumusețea basmelor, eu nu am în vedere copilăria ori ceva de felul acesta, ci frumusețea expresiilor, scenelor, poeziei, dacă vreți, care este în ele. Antagonismul realității ”creștinești” și poeziei poporului nostru - iată tema pe care o încerc a dezvălui. Că prea mult judecăm lumea, acoperindu-ne ochii când ne privim în oglindă să nu ne vedem propriile imagini.
Cu respect și Dragoste frățească Victor Bragagiu
Tot ce mi-ai răspuns nu are nici o legătură cu coment-ul meu. Pentru a înlătura neânțelegerea am
să reformulez în două puncte.
1-„Păcatul și lumea păcatului(din poporul Domnului)a primit o lovitură puternică(prin versurile tale) dar lovitura nu a fost dată prin cuvinte duhovnicești ci s-au întrebuințat cuvinte lumești.
2-Exprimarea stării de copil al Domnului prin „momițe nepăroase” nu este duhovnicească, nu este
nici măcar exotică ci ține de o îndrăzneală pe care SIGUR nu o dă Duhul Sfânt.
În rest toate sânt așa cum le-a văzut Cuvântul din veac, au pătruns în poporul Domnului, merită și
trebuie luptat împotriva lor,DAR NU ORICUM!!! Așa cum nu putem că să trăim oricum ,să vorbim
oricum,să ne îmbrăcăm oricum, prin extensie putem spune că nu putem SCRIE ORICUM. Când nu
ne încadrăm CU TOATE LUCRURILE în perimetrul sfințeniei creat de Duhul, mai devreme sau mai
târziu vrășmașul, ne va implica firea în lucrare și fără să vrem, crezând că facem bine ,vom da câștig vrășmașului și lucrarea ne va fi compromisă. Ori cîîîât de sinceri am fi când nu suntem însoțiți de înțelepciunea lui Dumnezeu ,vrășmașul va pune uneori sinceritatea noastră în slujba lui.
Nădăjduiesc că m-am făcut înțeles. Multă pace!