Paștele
Ne-apropiem cu toți de trupul sfânt,
Întruchipat de pâinea fără drojdii.
Mărturisind al nostru legământ,
Săpat în palme sfinte, cu emoții...
Și-am vrea să prindem clare certitudini,
În timp de zbucium și sfârșit de lume.
C-am devenit sătui de amânare,
Am vrea cu toți lumină printre lacrimi...
Precum Isus pe cruce-n agonie,
Ne pendulăm între păreri de rău.
El suferea că Tatăl parcă-L lasă,
Noi ne căim de-al binelui ecou!
Dar sângele ce-n must se vede,
Vărsat ca plată pentru-al meu păcat,
Mă mustră, spală, mă îndreptățește:
Ridică-te, Golgota te-a salvat!
În miliarde de-ntrebări ce sună,
Acum către al lumii Creator,
Tu și cu mine sântem mărturia
Răspunsului: Avem Mîntuitor!
Rămâne-nvățământ deci hotărârea,
Păcatul lesne să nu-l repetăm...
Căci Duhul Sfânt sfințește biruința,
Cu candele spre cer perseverăm!
De-aceea-n cânt sublim de înviere,
Topim degrab' noian de întrebări.
Chemării scumpă-n zi de sărbătoare,
Senin toți să-I răspundem cu urări!
Și când grăbiți, străini pe drum, zări-vom,
„Hristos a înviat!” Să proclamăm!
Să-mpărtășim cu toți făgăduința,
Promisă de Isus, ceresc erou!
Dincolo de suferința Mântuitorului, rămâne bucuria izbânzii și a învierii, un imbold spre sfințire nu spre păcat...căci Hristos , Paștele nostru, a fost jertfit !