De-am putea fi flori
De-am putea fi flori, am culege lacrimile,
Celor ce ne poartă încălzind inimile. .
Am purta în noi toată greutatea regretelor,
Timpului pierdut sub povara secretelor!
De-am putea fi flori, am culege privirile,
Ce caută frumosul încălzind întâlnirile.
Am fi martori luptei omenirii disperate,
De a-și umple golul ce neliniștea i-o roade!
De-am putea fi flori, am culege încântarea,
Când parfumul stârnește in ochi viu mirarea.
Am înțelege că e nevoie de foarte puțin,
Să ridici pe culme, o viață-n declin!
De-am putea fi flori, am culege zâmbetul,
Tuturor celor care, prețuiesc sufletul.
Gestul dăruirii, ce presupune atenție,
Prețuire, tandrețe, sensibilitate, iubire!
De-am putea fi flori, am culege emoțiile,
Acelora ce trăiesc și visează, îmbogațindu-ne...
Am plânge cu ei, am râde, am cânta,
Am începe să trăim pe pământ... veșnicia!
Uitati-va cu bagare de seama cum cresc crinii! Ei nici nu torc, nici nu tes...
Fii binecuvântat.
Nu există parfum mai minunat decât cel răspândit de crinii Lui Dumnezeu!
Dumnezeu să vă umple sufletul şi viaţa cu binecuvântările Sale!