Dragostea nu se mânie
Când citești sfânta Scriptură,
Și găsești sfat inspirat,
Iar când firii nu-i priește,
Nu poți sta calm, împăcat!
E semnal clar de trezire,
Amorțirea să o lași...
Dragostea, nu e mânie,
Scump cuvânt celor rămași!
Dincolo de declarații,
De-ale vorbelor ecou...
Stau a noastre atitudini,
Către frați și Dumnezeu!
Nu te umpli de mândrie,
Tuturor să dai poveți.
Ci te pleci de bunăvoie,
Sfat de sus, smerit s-aștepți!
Când Scriptura te învață,
Tu modest veșmânt să ai,
Caracter prin ascultare,
Duhul Sfânt vrea să îmbraci!
Dar firea te îngrădește,
Și te poartă ea hai-hui...
Nu e loc pentru iubire,
Pofta de-i pe locu-ntâi
Și când Duhul Te îndeamnă,
Să te-oprești la ce stă scris!
Iar tu vrei modernitate,
Cerul , pe ce loc l-ai pus?
Nu poți intima iubirea ,
Ca s-astupi păcatul greu.
Prinde grabnic pocăința,
Dragostea nu-i scut spre rău!
Dragostea nu se mânie,
Când în centru e ISUS,
De-L iubești și-n bucurie,
Îl asculți cu drag supus!
De multe ori sub masca Dragostei ascundem pacatul, refuzand sa acceptam ca iubirea are doua fete, dragostea fata de Dumnezeu si dragostea fata de aproapele... Am vrea cu totii sa primim dragoste, constituindu-ne in aproapele dar niciunul nu vrem sa ne manifestam dragostea fata de Dumnezeu prin respectul si ascultarea noastra, ne maniem cand ni se cere sa si dam nu numai sa primim...Marea Moarta doar primeste fara sa dea...