Din petale curg albine,
Cerul varsă cu azur
Sufletul din mine-n mine
Face-o raită împrejur.
Obosit de-atâta iarnă
Și de gheața de arginți
Parcă a sărit din goarnă
Ori că a țâșnit din minți.
Se prelinge rândunica
De-ncrurcai cum să respir -
Nu mai înțeleg nimica
De e câmp, de-i cimitir.
Nebunia frumuseții
M-aurește-naripat
Când triumful dalb al Vieții
M-a cuprins și sărutat.
Înspre bolta sinilie
M-aruncă bălai și mic
Cum, cândva, săltam copiii
Când puteam să-i mai ridic.
„Doamne!” - strig - ”ce fericire,
Că din plânsul vestejit
Am căzut cu pocăire
Ca să gem nenorocit!
"Doamne!” - spun - ”ce desfătare
Sufletu-mi a înțeles
Când m-ai strâns cu îndurare,
Dintr-o noapte în eres.
Învierea Ta fierbinte
Într-un gol de vagabond
Înflori cânt de cuvinte
De copil uimit și blond.
Tot trăiesc ca-ntâia oară,
Tot mai rar dau de nevoi
Printr-o viață-primăvară
Că e Soare, că sunt ploi.
Dintr-o noapte otrăvită
Azi mă schimb rând după rând
Când albină amețită
Ori când fluture săltând.
Și din leagănul de game
Mă mai sperii, uneori:
Ce va fi cu mine, Doamne,
Când și merii-or da în flori?!”
Și din versul tău nectar,
Curg silabe cristaline
De pe strunele divine:
Da, acesta este har!
M-aurește-naripat
Când triumful dalb al Vieții
M-a cuprins și sărutat." Cat de tanar, copilaros, exuberant e sufletul entuziasmat de frumusetea primaverii!Atat de mult, incat se sperie singur de starea de extaz, de betie a frumusetii, vecina cu nebunia (autoapreciere a poetului)! Medicii, prozaici ca intotdeauna, pretind ca si geniul e la un pas de nebunie..Dar mai bine e sa fii "nebun" dupa Cristos si dupa creatia Sa, decat intelept in felul lumii, adica patimas dupa bani sau alte vicii!
Personal, cred că cei care scriu un comentariu elogios, „fără stea în frunte” sunt cel puțin pismași.
Fi binecuvântat,frate Victor!
Iubesc pacea pe care o iubești și tu. Multă pace!!!