Se scutură alb,
În ''flori de mai''
Din albul cerului, sfînt plai.
Ne-mbraci în sfîntul alb,
Petale în sărut,
Din cerul sfînt şi preaînalt.
Trimiţi miresmi -dumnezeieşti,
Ne spui ''în alb'' cît ne iubeşti!
Prin sfîntul - alb - parfum,
Se-aştern petale-n calea Ta,
Cuvinte... alb... petale,
Să-Ţi odihneşti pe el, privirea,
Şi dragostea cea mare.
''Se-mbrăţişează-n Duh-poeţii''
Te laudă, Te preamăresc!
Şi-n alb, biserica-nsoţită,
Din inimă Îţi cîntă:
- Te iubesc!
... E-un cer...
La altă dimensiune,
În care eşti chemat să fii prezent,
Cînd Duhul Sfînt ne va striga pe nume,
Niciunul să nu fie-absent,
Ci-n dragoste de Tine, să strige fiecare;
PREZENT! PREZEN
Să nu lipsească niciunul dintre noi, la marea strigare!
Vă mulțumesc și D-voastră, pentru mininatele versuri !
Doamne ajută-ne!Domnul să te binecuvinteze,sora Sanda dragă,din fântâna adâncă a inimii tale
să mai scoți încă multe, multe minunății.