Averea şi cinstea sunt deşertăciuni
(Ecles. Cap. 6,7)
Iar Solomon iarăşi vorbeşte
De răul, ce-a văzut sub soare
Cel care-n bogaţii trăieşte
Dar lui, nu-i sunt folositoare
De ele bucurie n-are
N-apucă, să le folosească
Când un străin este mai tare
Şi vine în ele, să trăiască
Şi asta-i o deşertăciune
Un rău, cum nu s-a mai văzut
Acelaşi care truda-şi pune
Să nu le folosească mult
Acela ce aprig munceşte
Dar de avere n-are parte
El, că o stârpitură este
Nedreptăţit, este în toate
Este mai rău că stârpitura
Ce soarele, nu a văzut
Nicicând ea nu a fost făptura
Nimic, în lume n-a făcut
Iar dacă omul ce se naşte
Chiar dacă este muncitor
El bucuria, n-o cunoaşte
Chiar de-ar trăi de două ori
Tot nu ar avea bucurie
Şi fericire, n-ar avea
Ar vrea ce a muncit să fie
A lui, în truda lui să stea
Căci şi înţeleptul şi nebunul
Aceiaşi soarta împărtăşesc
De moarte, nu scapă niciunul
Numele-şi pierd, se risipesc
Căci omul, un nimica este
El din ţărână e făcut
Chiar dacă stă şi se gândeşte
Doar un om este, nu mai mult
Şi vorba multă, dacă face
Deşertăciunea o înmulţeşte
Este mai bine dacă tace
Căci ce va fi, el nu cunoaşte
Un nume bun are valoare
Şi untdelemnul îl întrece
Mintea, este neştiutoare
Dar viaţa, oricum se petrece
Mai bună este întristarea
Decât râsul, ce înveseleşte
În inimă, e transformarea
Omul se închină, se smereşte
Inima celor înţelepţi
În casele de jale stau
Dar cei care se cred deştepţi
La veselie, se dedau
Mai bine ca să fi mustrat
De cel, care e înţelept
Decât ca să te fi distrat
Că cel, ce nu-i deloc deştept
Un lucru cu bine sfârşit
Este, mai bun ca la început
Iar omul care e smerit
De Domnul, bine e văzut
Iar visul celor fără minte
Parcă sunt spini ce-au pârâit
Lucru început, făcut cu minte
E bun, de-l duci la bun sfârşit
Să nu fii la mânie iute
Mânia, nebunie este
Înţelepciunea-i o virtute
Şi cel mai mult, ea preţuieşte
Iar Solomon ne sfătuieşte
Căci el a mai descoperit
Când zi de fericire este
Omul, să fie fericit
Dar, dacă vine o altă zi
În care e nenorocire
Omul, atuncea trist va fii
Va cere milă, în smerire
Zilele Domnul le-a întocmit
Omul neștiutor să fie
Ce face El, e hotărât
Apoi nimica nu mai știe
Înţelepciunea dă putere
Cât zece oameni tari, ea face
Ea îţi aduce mângâiere
Înţelepciunea, rabdă, tace
La vorbe rele nu ia seama
Că nici un rău, să nu se-audă
Omul de ascultă are teamă
E înţelept, să se supună
Solomon tot a cercetat
Rostul, lucrărilor să ştie
De nebunie a aflat
De răutate şi prostie
Chiar decât moartea şi mai rea
Este, femeia păcătoasă
E ca un laţ, inima sa
Este vicleană, veninoasă.
va urma
Câmpia Turzii, 26 mai 2013