Într-o lacrimă se-ascunde
tot ce nu crezi a cuprinde.
Câte-n lună şi în stele,
vânt de mare strâs în vele.
Dor de pace în război
şi de rod în pomii goi.
Dorul părintesc de casă,
de copiii strânşi la masă.
Vis alb de copilărie,
cânt de lie-ciocârlie.
Nor de ploaie scuturat
peste pământul uscat.
Dor de vară-n ierni geroase,
De odihnă-n nopţi ploioase.
Suflet flămând şi-nsetat,
trup golaş, neîmbrăcat.
Dor ascuns –dumnezeieşte-
care inima sfinţeşte.
Dor de zorii dimineţii
şi de risipirea ceţii.
Dor de o îmbrăţişare
şi de dulce sărutare.
Sete de Cuvânt ceresc
dat prin har dumnezeiesc.
Vorbe spuse şi nespuse,
gânduri şi fapte apuse.
Dorul neîmpărtăşit,
visul cel neîmplinit.
Cine poate a pătrunde
tot ce-o lacrimă ascunde?...
Lacrima – rod limpezit
copt în ochi înveşnicit...
Galaţi, 2013-06-17
Cristina Magdalena Frâncu
Blog personal: http://cristinafrancu.pasi.ro/intr-o-lacrima-se-ascunde.html
Felicitări, pentru gândurile frumoase expuse în cuvinte alese cu migală!
Ele vin motivat,pling[exprima] de dor, dragoste, de bucurie de Plinatatea Duhului Sfint.
Ele pling in rugaciune ,sa ''o unga'' sa ajunga cit mia repede la picioarele Tatlui Ceresc. Lacrimi de recunostinta...izvoare ale bucuriei si ...am mai putea continua.
Frumos!O poezie inteleapta!
Cum plâng bărbaţii nu s-aude -
Doar dacă-i beat ori dacă-i prost...
Ei nu bocesc de soarte crude
Şi-n lăcrimări nu-or pune-un cost.
În plâns adânc au taine sacre
Cu care-n public ei nu merg...
Chiar ochii de le scapă lacrimi
Cu aripile şi le şterg.
Dar Isus m-a îmblânzit. Chiar pizmuiam (cu bine, nu cu rău) când vedeam pe unii care vorbind despre Dumnezeu, lăcrimau. Am ajuns că mă rugam:„Dă-mi, Doamne, și mie o lacrimă!” În timpul unei rugăciuni - minune - o lacrimă cât mazărea. Și măcar să fi avut vreun amar! Deloc. Am lacrimi și acum. Uneori după ce compun o poezie și o citesc. Uneori când întâlnesc bucuria unui om. Foarte des în rugăciuni. Am lacrimile fericirii. Dar iată de durere ori jale - nu. Durerea doar îmi usucă ochii. Atâta pare-mi-se mi-a rămas din viața anterioară. Așa se vede că mi-i hatârul. Mă bucur pentru Dumneata, soră Cristina. Mai ales că te apropii tot mai des de folclorul românesc. O poezie reușită în stil folcloric am și uitat când am citit. Poate la Radu Gyr... E greu să scrii în așa stil. Se-nțelege eu nu socot diferite schimonosiri a la foaie verde. Am vrut să-ți spun doar că în lume există și lacrimi fericite. Și foarte multe. Dumnezeu să Vă binecuvânteze.