Câţi copii se culcă-n lacrimi,
Ce-s pe post de rugăciune?
Câte mame înnoptează
Nestrigându-şi pui pe nume?
Câte lacrimi se-ntâlnesc
prin scrisori şi telefoane?
Ce nu pot să-mbrăţişeze,
Puiul mamii care doarme
´n lacrimi triste şi fierbinţi?
În oftat şi suferinţă,
Ce ţin locul... de părinţi?
Cîte planuri fac părinţii
când îşi părăsesc copiii?
Că se-ntorc plini de arginţi,
Răsfăţându-şi din plin puii?
Ei nu ştiu?
Sau au uitat, căci şi ei au fost copii?
Lângă ei au stat părinţii
Până-n vremile târzii?
Va veni-n curând o vreme
cănd veţi plânge cu amar,
-Dragi părinţi!
Nu aurul şi argintul
vă vor trece puii voştri
Peste-al suferinţei prag!
Când vă veţi întoarce acasă,
Veţi simţi amărăciunea,
Casa sufletelor, goală,
Ce-a adus-o-nşelăciunea!
Şi răceala în iubire,
Veţi simti căci aţi pierdut,
Din copii, a lor iubire
Dulcele, din al lor fruct!
****
Câte suflete oftează,
'n lacrimi grele-n rugăciune,
Adormind pe mâini străine,
Cu gândul la mame bune!
... un OFTAT... (Rugăminte pentru mama - de Maria Luca) Remarcă: Nu cunosc subiecţii poeziei sorei Maria Luca, comentariul de jos nu i se adresează EXPRES! El însoţeşte versurile de mai jos ca un epilog la ceea ce se întîmplă acum - şi după 1989 în România. Plecarea părinţilor la muncă în alte ţări, este "un fenomen" (descris de studiul social al României) efectele fiind sărăcia, neajunsul, "libertatea" (părinţilor şi închisoarea copiilor-din punct de vedere-spiritual!] de fapt, este o lucrare satanică, aruncată în mijlocul familiei, distrugînd-o, aceasta fiind cea mai sigură ţintă a iadului. Dureri de neînchipuit şi dezastre sufleteşti, pierderi de vieţi sfinte (înainte de plecare) şi mutilarea sufletelor copiilor (cît şi a unora din părinţi, din punct de vedere sufletesc)... UN DEZASTRU bine întocmit de satan care... schimbă poarta de acasă cu una de fier, ferestrele prin care intră aceeaşi lumină cu unele tip "termopan"... bicicletele cu o maşină cel puţin "second-hand"... acestea toate fac la un loc... cît fericirea şi lacrimile copiilor ce plîng şi cresc DISTRUŞI sufleteşte de dorul părinţilor... plătiţi în euro sau dolari.
Drama nu se termină aici; Odată ajunşi mari, îşi cara dureros handicapul sufletesc ca un cancer de care nu pot scăpa, purtînd cu ei deformarea sufletului chinuit de dor, nemaiputînd iubi şi simţi iubirea primită, chiar de la cei ce nu le-au pricinuit durere! Ei vor fi suferinzi într-o societate distrusă, distrusă pentru familie, cer.
De acea a instituit Dumnezeu celula socială... FAMILIA! Căci acolo, a investit iubire, cît încape! Mama-copii, copii-părinţi şi copii-copii! Ca să nu fie divizată! Prin distrugerea ei se pierde puterea, încrederea între părinţi - copii. Acolo unde părinţii şi-au abandonat copiii (chiar din motive "pozitive") nu vor mai avea teren de evanghelizare în inima copiilor.
Este banul "ochiul-dracului"? Da, este! Căutaţi răspunsurile multor, enorm de mulor probleme interfamiliale , spirituale,şi sociale în acest text şi trimiterea lui. România este o ţintă a acestui atac drăcesc. Numai Dumnezeu mai poate aduce copiii către părinţi şi cînd sunt mici... părinţii către copii... şi ... înţelepciunea ce se vrea CERUTĂ! Atunci vor intra pe "Porţile României şi a bisericii din ea, prinşii de război pe ambele părţi" şi se vor auzi din nou cîntări de laudă şi... dregerea altarelor!
Fii binecuvântată.
multe binecuvântări....
Daca ar fi dupa mine, toata ziua ,as cinta numai ,as cinta si as scrie despre flori, cer, miresme, parfum...Dar DomnulI sus Christos imi da sa scriu ce vrea El . Cei nelamuriti, sa-L intrebe pe El..De ce? scriu sau imi da de scris ,asemenea subiecte.Nu ma astept la marea iubire din partea celor care citesc dar astept ca atunci ''cind ma va trece in iertari''sa-mi zica ;bine ai venit sluga...buna .Fiti binecuvintati !