- Apocalipsa 20:1 Apoi am văzut coborându-se din cer un înger care ţinea în mână cheia adâncului şi un lanţ mare.
- Apocalipsa 20:2 El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani.
- Apocalipsa 20:3 L-a aruncat în adânc, l-a închis acolo şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme.
- Apocalipsa 20:4 Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani.
- Apocalipsa 20:5 Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere.
- Apocalipsa 20:6 Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani.
- Apocalipsa 20:7 Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat
- Apocalipsa 20:8 şi va ieşi din temniţa lui ca să înşele neamurile care sunt în cele patru colţuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării.
- Apocalipsa 20:9 Şi ei s-au suit pe faţa pământului şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea preaiubită. Dar din cer s-a coborât un foc care i-a mistuit.
- Apocalipsa 20:10 Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde sunt fiara şi prorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor.
- Apocalipsa 20:11 Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.
- Apocalipsa 20:12 Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
- Apocalipsa 20:13 Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
- Apocalipsa 20:14 Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
- Apocalipsa 20:15 Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii a fost aruncat în iazul de foc.
- Apocalipsa 21:1 Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era.
- Apocalipsa 21:2 Şi eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.
- Apocalipsa 21:3 Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.
- Apocalipsa 21:4 El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”
- Apocalipsa 21:5 Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate.”
- Apocalipsa 21:6 Apoi mi-a zis: „S-a isprăvit! Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul. Celui ce îi este sete îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii.
- Apocalipsa 21:7 Cel ce va birui va moşteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui şi el va fi fiul Meu.
- Apocalipsa 21:8 Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.”
- Apocalipsa 21:9 Apoi unul din cei şapte îngeri care ţineau cele şapte potire pline cu cele din urmă şapte urgii a venit şi a vorbit cu mine şi mi-a zis: „Vino să-ţi arăt mireasa, nevasta Mielului!”
- Apocalipsa 21:10 Şi m-a dus, în Duhul, pe un munte mare şi înalt. Şi mi-a arătat cetatea sfântă, Ierusalimul, care se cobora din cer, de la Dumnezeu,
- Apocalipsa 21:11 având slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră preascumpă, ca o piatră de iaspis, străvezie ca cristalul.
- Apocalipsa 21:12 Era înconjurată cu un zid mare şi înalt. Avea douăsprezece porţi, şi la porţi, doisprezece îngeri. Şi pe ele erau scrise nişte nume: numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel.
- Apocalipsa 21:13 Spre răsărit erau trei porţi; spre miazănoapte, trei porţi; spre miazăzi, trei porţi şi spre apus, trei porţi.
- Apocalipsa 21:14 Zidul cetăţii avea douăsprezece temelii şi pe ele erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului.
- Apocalipsa 21:15 Îngerul care vorbea cu mine avea ca măsurătoare o trestie de aur, ca să măsoare cetatea, porţile şi zidul ei.
- Apocalipsa 21:16 Cetatea era în patru colţuri şi lungimea ei era cât lărgimea. A măsurat cetatea cu trestia şi a găsit aproape douăsprezece mii de prăjini. Lungimea, lărgimea şi înălţimea erau deopotrivă.
- Apocalipsa 21:16 Greceşte: stadii.
- Apocalipsa 21:17 I-a măsurat şi zidul şi a găsit o sută patruzeci şi patru de coţi, după măsura oamenilor, căci cu măsura aceasta măsura îngerul.
- Apocalipsa 21:18 Zidul era zidit de iaspis şi cetatea era de aur curat, ca sticla curată.
- Apocalipsa 21:19 Temeliile zidului cetăţii erau împodobite cu pietre scumpe de tot felul: cea dintâi temelie era de iaspis; a doua, de safir; a treia, de halchedon; a patra, de smarald;
- Apocalipsa 21:20 a cincea, de sardonix; a şasea, de sardiu; a şaptea, de crisolit; a opta, de beril; a noua, de topaz; a zecea, de hrisopraz; a unsprezecea, de iacint; a douăsprezecea, de ametist.
- Apocalipsa 21:21 Cele douăsprezece porţi erau douăsprezece mărgăritare. Fiecare poartă era dintr-un singur mărgăritar. Uliţa cetăţii era de aur curat, ca sticla străvezie.
- Apocalipsa 21:22 În cetate n-am văzut niciun Templu, pentru că Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca şi Mielul sunt Templul ei.
- Apocalipsa 21:23 Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună ca s-o lumineze, căci o luminează slava lui Dumnezeu şi făclia ei este Mielul.
- Apocalipsa 21:24 Neamurile vor umbla în lumina ei şi împăraţii pământului îşi vor aduce slava şi cinstea lor în ea.
- Apocalipsa 21:25 Porţile ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi noapte.
- Apocalipsa 21:26 În ea vor aduce slava şi cinstea neamurilor.
- Apocalipsa 21:27 Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună, ci numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului.
- Apocalipsa 22:1 Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului.
- Apocalipsa 22:2 În mijlocul pieţei cetăţii şi pe cele două maluri ale râului, era pomul vieţii, rodind douăsprezece feluri de rod şi dând rod în fiecare lună; şi frunzele pomului slujesc la vindecarea neamurilor.
- Apocalipsa 22:3 Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji.
- Apocalipsa 22:4 Ei vor vedea faţa Lui şi Numele Lui va fi pe frunţile lor.
- Apocalipsa 22:5 Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împărăţi în vecii vecilor.
- Apocalipsa 22:6 Şi îngerul mi-a zis: „Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate. Şi Domnul Dumnezeul duhurilor prorocilor a trimis pe îngerul Său să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând.”
- Apocalipsa 22:7 „Şi, iată , Eu vin curând ! Ferice de cel ce păzeşte cuvintele prorociei din cartea aceasta!”
- Apocalipsa 22:7 Sau: repede.
- Apocalipsa 22:8 Eu, Ioan, am auzit şi am văzut lucrurile acestea. Şi după ce le-am auzit şi le-am văzut, m-am aruncat la picioarele îngerului care mi le arăta, ca să mă închin lui.
- Apocalipsa 22:9 Dar el mi-a zis: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, prorocii, şi cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui Dumnezeu.”
- Apocalipsa 22:10 Apoi mi-a zis: „Să nu pecetluieşti cuvintele prorociei din cartea aceasta. Căci vremea este aproape.
- Apocalipsa 22:11 Cine este nedrept să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt să se sfinţească şi mai departe!”
- Apocalipsa 22:12 „Iată , Eu vin curând şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.
- Apocalipsa 22:13 Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul.
- Apocalipsa 22:14 Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate!
- Apocalipsa 22:15 Afară sunt câinii , vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!
- Apocalipsa 22:16 Eu , Isus, am trimis pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici. Eu sunt Rădăcina şi Sămânţa lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă.”
- Apocalipsa 22:17 Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!” Şi cine aude să zică: „Vino!” Şi celui ce îi este sete să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!
- Apocalipsa 22:18 Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta.
- Apocalipsa 22:19 Şi, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.
- Apocalipsa 22:20 Cel ce adevereşte aceste lucruri zice: „Da , Eu vin curând.” Amin! Vino, Doamne Isuse!
- Apocalipsa 22:21 Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin.
Aurul veșniciei
Autor:
Laura Daniela Marinau
|
Album:
Profetii
|
Tematica:
Revenirea Domnului
Resursa adaugata de loredanam in 10/07/2013
Resursa adaugata de loredanam in 10/07/2013
Referințe
M-au întrebat, cândva, cei trei copii
Cu ochii jucăuși, limpezi și vii:
„Cum vom folosi acele-avuții
Ce le-am strâns în veșnicii?
Ce cumperi în Ierusalimul Sfânt
Cu banul dăruit pe pământ?
Acolo nu-i valută-bogăție-
Aur și pietre scumpe-s temelie!”
I-am întrebat cu seriozitate:
„Cum credeți voi că e-n eternitate?
Ce ziceți, Gazda, Domnul Dumnezeu
Nu își va onora poporul Său?”
Fiul mijlociu, rapid și sincer,
A recunoscut: un computer,
La care să se joace în vecii
Era de-ajuns pentru a-l ferici (? !)
Cel mic credea că își va regăsi
Acolo, scumpele lui jucării-
Date în Numele Domnului-,
Chiar aurite de Mâna Tatălui!
Primul născut mi-a spus, serios:
„Aur, argint, nu vor fi de folos,
Mântuiții fiind egal de bogați
Nu va fi gelozie-ntre frați!
Dar, oare, nu ne vom plictisi
Cântând la harfe pe vecii?”
Voi scrie o opinie umilă
Despre o așa teamă puerilă:
Cred astfel copii inocenți
Dar și creștini copți. . suficienți.
Pentru mulți pocăiți de duminică
Raiul e-o liturghie veșnică...
Unii poftesc din rai doar bucate,
Nu dulcea lui Isus libertate.
Alții visează doar alba haina-
Ce-i țesută din fapte, în taină.
Copiii- ar vrea în Eden-jucării,
Nu negrăite, cerești bucurii.
Cei ce-au plecat de tineri în vecii,
Doar nunta eternă-i putea ferici.
Să ne-amintim cu drag, popor iubit:
„Ce la inima omului nu s-a suit,
Ochi n-a văzut, urechi n-au auzit”,
Așa minuni Domnul a pregătit
Pentru norodul ce L-a prețuit,
Și-n lupta vieții, grea, a biruit!
Favoarea, harul de-a fi mântuit
Întrece-orice răsplată-ai fi râvnit!
Noi știm că lumea cea materială
E-o umbră față de cea ideală.
Muzica ne e ecou din sublim,
După corul îngeresc o șoptim,
C-o undă din celesta bucurie
Ce ne va ospăta o veșnicie. .
Aurul credinței e-o comoară,
Din Sionul ceresc se coboară. .
Simt că în Paradis e-o împlinire
Sărut între iubire-fericire. .
Să-L vezi pe Domnul splendid, infinit
Întrece tot ce ți-ai închipuit!
Să stai pe tron cu El, strunind stelele,
Îngerii ascultându-ți dorințele. .
Să zbori cu viteza gândului,
Dincolo de limita spațiului,
Eliberat din cușca lutului,
Salvat din capcanele timpului,
Uimit, să asiști din veșnicii
La creația de noi galaxii. .
Să-ți amintești doar vag de plâns,
De încercări, cu un surâs...
Să-L adori pe Isus cu fervoare,
Să-ți răspundă la orice-ntrebare!
Cu-așa viziuni strălucite,
Treziți de sfinte cuvinte,
Să lepădăm vini tăinuite,
Și gânduri tulburi de ispite!
Să pășim pe-ale vieții talazuri,
Să domnim, ducând cruci de necazuri,
Îmbătați de cântările vii,
Însetați după veșnicii!
Amin!
Cu ochii jucăuși, limpezi și vii:
„Cum vom folosi acele-avuții
Ce le-am strâns în veșnicii?
Ce cumperi în Ierusalimul Sfânt
Cu banul dăruit pe pământ?
Acolo nu-i valută-bogăție-
Aur și pietre scumpe-s temelie!”
I-am întrebat cu seriozitate:
„Cum credeți voi că e-n eternitate?
Ce ziceți, Gazda, Domnul Dumnezeu
Nu își va onora poporul Său?”
Fiul mijlociu, rapid și sincer,
A recunoscut: un computer,
La care să se joace în vecii
Era de-ajuns pentru a-l ferici (? !)
Cel mic credea că își va regăsi
Acolo, scumpele lui jucării-
Date în Numele Domnului-,
Chiar aurite de Mâna Tatălui!
Primul născut mi-a spus, serios:
„Aur, argint, nu vor fi de folos,
Mântuiții fiind egal de bogați
Nu va fi gelozie-ntre frați!
Dar, oare, nu ne vom plictisi
Cântând la harfe pe vecii?”
Voi scrie o opinie umilă
Despre o așa teamă puerilă:
Cred astfel copii inocenți
Dar și creștini copți. . suficienți.
Pentru mulți pocăiți de duminică
Raiul e-o liturghie veșnică...
Unii poftesc din rai doar bucate,
Nu dulcea lui Isus libertate.
Alții visează doar alba haina-
Ce-i țesută din fapte, în taină.
Copiii- ar vrea în Eden-jucării,
Nu negrăite, cerești bucurii.
Cei ce-au plecat de tineri în vecii,
Doar nunta eternă-i putea ferici.
Să ne-amintim cu drag, popor iubit:
„Ce la inima omului nu s-a suit,
Ochi n-a văzut, urechi n-au auzit”,
Așa minuni Domnul a pregătit
Pentru norodul ce L-a prețuit,
Și-n lupta vieții, grea, a biruit!
Favoarea, harul de-a fi mântuit
Întrece-orice răsplată-ai fi râvnit!
Noi știm că lumea cea materială
E-o umbră față de cea ideală.
Muzica ne e ecou din sublim,
După corul îngeresc o șoptim,
C-o undă din celesta bucurie
Ce ne va ospăta o veșnicie. .
Aurul credinței e-o comoară,
Din Sionul ceresc se coboară. .
Simt că în Paradis e-o împlinire
Sărut între iubire-fericire. .
Să-L vezi pe Domnul splendid, infinit
Întrece tot ce ți-ai închipuit!
Să stai pe tron cu El, strunind stelele,
Îngerii ascultându-ți dorințele. .
Să zbori cu viteza gândului,
Dincolo de limita spațiului,
Eliberat din cușca lutului,
Salvat din capcanele timpului,
Uimit, să asiști din veșnicii
La creația de noi galaxii. .
Să-ți amintești doar vag de plâns,
De încercări, cu un surâs...
Să-L adori pe Isus cu fervoare,
Să-ți răspundă la orice-ntrebare!
Cu-așa viziuni strălucite,
Treziți de sfinte cuvinte,
Să lepădăm vini tăinuite,
Și gânduri tulburi de ispite!
Să pășim pe-ale vieții talazuri,
Să domnim, ducând cruci de necazuri,
Îmbătați de cântările vii,
Însetați după veșnicii!
Amin!
Poezia a pornit chiar de la o astfel de discuție...Altădată, l-am citit pe fr. R. Wumbrand, care povestea despre speranțele unui adolescent muribund din închisoare: credea că în rai îl vor întâmpina fete frumoase (hurii?)și va avea parte de-o nuntă senzuală. Și, de multe ori, credincioșii nu pot crea decât imaginea unui rai plicticos.. Dar Dumnezeu e infinit și pe El n-ai să-L epuizezi niciodată!..Unde-i fericire, împlinire, nu poate încăpea plictiseala, care-i insatisfacție, nemulțumire..
Statistici
- Vizualizări: 2737
- Export PDF: 69
- Comentarii: 7
- Gramatical corect
- Cu diacritice
- Conținut complet
Opțiuni
Romani 1:4 iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor, adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,
în fața cititorului un adevăr clar.Domnul să-ți răspundă la tot ce ceri,sora mea dragă.
Multumesc tuturor fratilor pentru notari!
El,Domnul sa va aibe in paza pe toti!
Numai bucurii!
Multumesc pentru stationari si aprecieri in dreptul resurselor mele.