Sonetul furtunii

Autor: Simion Felix Marţian | Album: Doruri si sonete | Tematica: Incurajare
Resursa adaugata de Felix in 29/07/2013

Tot cerul s-a înnegurat rotund,
Şi-un fulger care-i gata să-l despice
Lasă a spaimei crudă cicatrice
În sufletul expus şi muribund.

Culoarea liniştii se interzice
Ascunsă-n sine de-un mister profund,
Când valurile-atacă furibund
Şi-n beznă tunete pocnesc din bice.

E mult mai mult decât dezagreabil
Când totul e urât şi trist şi greu,
Amestec de confuz şi lamentabil,

Dar eu declar din adăpostul meu:
Da, în furtună sunt invulnerabil,
Căci adăpost îmi este Dumnezeu!

Vulcan, 29 iulie 2013

Nu pot să spun versuri bacoviene pentru că în acest tablou al furtunii „culoarea liniștii se interzice”
și aici este siguranța în Dumnezeu.Un tablou al furtunii,perfect.Domnul să te-a binecuvântat, ești
un poet creștin deosebit, Har și inspirație divină mai departe.

Adăugat în 29/07/2013 de ana_haz51

Dacă trăiești în armonie cu Dumnezeu, ești în armonie și cu întreaga creație. Singuri creația Cuvântului putem fi în armonie în Cuvânt. Strigătul mândru:„Las-să zguduie mai tare furtuna!” a lui Maxim Gorky e foarte frumos citindu-l, dar iată trăindu-l... De altfel autorul acestei lozinci revoluționare a simțit-o pe pielea proprie: a fost otrăvit de „amatorii de furtuni” - tovarășii lui. Dumnezeu să vă binecuvânteze, frate Felix!

Adăugat în 29/07/2013 de bragagiu

Dacă pana mea ar scrie,
Un sonet să fiu mai şic,
Teamă mi-e că o să stric
Încă-o coală de hârtie.

Rima strâmbă, chinuită,
Mă provoacă să gândesc,
E sonet, sau iar greşesc,
Poezioara mea pripită?

De aceea-mi las sonetul,
Mai la urmă-n preferinţi,
Căci îl scrie doar poetul,

Vorbe noi, stihuri curate,
Eu descopăr alfabetul,
Tu prieten, nestemate...

Adăugat în 30/07/2013 de lboltasu

Ma bucur sa citesc intr-un loc sonete de la doi poeti autenticii Simt cum ma hranesc, multumesc!

Adăugat în 31/07/2013 de loredanam