Tot cerul s-a înnegurat rotund,
Şi-un fulger care-i gata să-l despice
Lasă a spaimei crudă cicatrice
În sufletul expus şi muribund.
Culoarea liniştii se interzice
Ascunsă-n sine de-un mister profund,
Când valurile-atacă furibund
Şi-n beznă tunete pocnesc din bice.
E mult mai mult decât dezagreabil
Când totul e urât şi trist şi greu,
Amestec de confuz şi lamentabil,
Dar eu declar din adăpostul meu:
Da, în furtună sunt invulnerabil,
Căci adăpost îmi este Dumnezeu!
Vulcan, 29 iulie 2013
și aici este siguranța în Dumnezeu.Un tablou al furtunii,perfect.Domnul să te-a binecuvântat, ești
un poet creștin deosebit, Har și inspirație divină mai departe.
Un sonet să fiu mai şic,
Teamă mi-e că o să stric
Încă-o coală de hârtie.
Rima strâmbă, chinuită,
Mă provoacă să gândesc,
E sonet, sau iar greşesc,
Poezioara mea pripită?
De aceea-mi las sonetul,
Mai la urmă-n preferinţi,
Căci îl scrie doar poetul,
Vorbe noi, stihuri curate,
Eu descopăr alfabetul,
Tu prieten, nestemate...