'Mi rostogolesc cuvintele, sfinte lacrimi,
'Naintea-Ţi, Doamne Sfânt.
Căci numai ele, ştiu a spune,
ce îmi doresc, ce simt.
Eu nu le chem, dar sunt în mine.
Sunt purtătoare de poveri.
Prin ele, eu îmi cer iertare.
Prin ele, îmi dai mângâieri.
Sunt ca o ploaie care răcoreşte
un lut strivit şi ars,
de molimă şi de ispite,
în ziua de necaz.
Sunt râuri vii ce vin din suflet,
când mă atingi prin Duhul Sfânt.
Sunt ''alifie din Iubire''
când urc spre cer, cântând.
Sunt promisiuni nicicând rostite,
ce cunosc ''Drumul'' mult mai mult.
Ca ''vorbele meştesugite'',
ce se înalţă spre cer sfânt.
Sunt binecuvântari, eliberare.
Un cer curat în fiinţa mea.
Sunt puntea de salvare,
ce mă aduc 'naintea Ta.
... sunt rouă sau arşiţă,
... sau perle din şirag...
Mă'mpodobesc cu ele,
... sunt ''şoapte ''ce Te cheamă,
să vii cât mai degrab'.
mesc Domnului că te-am cunoscut, un suflet atât de minunat. Domnul să-ți răspundă cu îndurare
la toate cererile tale, sora Sanda dragă.
la rugăciune.
Îlocul de strângere, mi sa arătat o masă albă, lungă,pe carese așezau neâncetat struguri albi și se clădeau sub formă de prismă. Când pe muchia prismei sa așezat ultimul strugure,am auzit glasul Domnului care striga poruncitor : „Acum să lucreze lacrimile copiilor Mei”.
Ferice de cei ce se roagă cu lacrimi. Cei ce nu le au să le ceară Domnului,ele sunt așa cum sub ungere ,le-ai descris,un panaceu universal pentru suflet și trup ,în urma îndurării Domnului.
Fi binecuvântată soră Sanda.
Multă pace!!!
este, de neasemuit:
Fii binecuvântată
Slavit sa fie Domnul caci suntem toti ai Lui!