AI MILA, DOAMNE!
*
Trupul meu de tină, se sfărâmă,
Şi tot în jurul meu, azi se dărâmă.
Amare lacrimi curg în şiroaie,
Şi paşii mei s-afundă în noroaie.
Nu mă mai mângâie razele de Soare.
Azi inima tare rău mă doare.
Privesc cerul cu ochii de lut,
Din care zâmbetul a dispărut.
Pierdut-am bucuria ce-am avut,
Când rugăciunea am pierdut.
M-a-mpins ne-vegherea în nămol,
Răul îmi dă din nou, astăzi ocol.
Pune-mi Doamne, ulei în vas,
Vorbeşte-mi cu dulcele Tău glas.
Trimite-mi îndurare peste vină,
Cu ungere proaspătă, divină.
Să strâng roade bogate sus în cer,
Nu cele ce în foc, iute pier.
Deschide-mi bine ochii mei de lut,
Ce azi de lacrimi s-au umplut.
Eu mă căiesc că n-am vegheat
Şi de sfinţire m-am îndepărtat.
Cu nimicuri m-am îndeletnicit,
Lumina Vie, nu am mai sorbit.
Plină de colb, am alergat năucă,
Ne-văzând drumul unde-o să ducă,
Uitând de a Tale, Doamne, porunci,
Strângând tot, ce Tu, doar arunci.
Ai milă Doamne! Cer azi îndurare,
Mai dă-mi o sfântă îmbrățișare.
Mă poartă, Isus, pe braţele Tale,
Să nu mai rătăcesc a vieţii cale.
Însuflețește-mă cu iubire divină,
Spală-mă de a vieţii mele rugină.
Cu Foc Sacru, azi mă prelucrează,
Ființă nouă metamorfozează.
Tu cunoşti viaţa colbului în vale,
Tu şti cât este lutul de moale.
De-i uscat şi greu de prelucrat,
Pune din sângele Tău sacrificat.
Tu eşti Olarul, care modelează,
Tu eşti, Isus, Cel ce cercetează,
Îmbracă-mă în Mantia de lumină,
Să fiu crepuscul de rază divină.
Ca toţi cei dragi, să vină la Tine,
Să nu se-mpiedice nicicând de mine.
Ai milă, Doamne! Milă Îţi cerşesc!
Doamne, Tu şti cât de mult Te iubesc.
Amin!
ajutorul. Da, Domnul să ne ajute să fim lumină pentru cei din jurul nostru și să se îndure de cei nemântuiți.