Rochia de mireasă
Când trece un alai de nuntă,
Chiar de e rupt de vechi tradiții
Nu e mireasă, să nu simtă,
Priviri de foc sau admirații !
Și oamenii privesc cu stimă,
Mireasa ce s-a-mpodobit...
Cu umilință și sfială,
Vlăstar curat și pocăit !
Căci mirele de-avu credință,
Iubind fecioara, dar de sus...
Arată-n cinste rochia albă,
Semn de respect pentru Isus !
Și împreună țes cunună,
Cu-nțelepciune, har și rost,
Și-n funia de la fântână,
Al treilea fir, Isus a fost...
Noi, Ție, Doamne-n ochi cu lacrimi,
Ți-ncredințăm acești copii.
Binecuvântă-i cu iubire,
Și să îi porți spre veșnicii !
In oras, cand vrei sa cauti o biserica de pocaiti, te uiti la imbracamintea tinerelor fete...Apoi e suficient sa gasesti o fecioara si urmarind-o vei ajunge la adunare... Mai e valabila astazi aceasta metoda? Din fericire , eu zic că DA !
loarea neprihănirii și să stârnească dorința de mântuire.Domnul să binecuvinteze toți tinerii la întemeerea familiei „Și-n funia de la fântână,/Al treilea fir” să fie Isus, Domnul să te răsplătească, frate Cristinel, pentru acest cadou frumos, făcut tinerilor căsătoriți.