Mi-e inima-ntristată că nu mai sunt ce-am fost,
Iubirea de-altădată mi s-a răcit de tot.
Vesmântul alb ca neaua de vină s-a pătat,
Iar sufletul din mine nu e imaculat.
Inelul cel de aur primit de la Isus,
Cuvântul ca tezaur - pe ele praf s-a pus.
Încălțămintea bună cu care m-a-ncălțat
A mers numai prin tină și spini a adunat.
Dar azi mă-ntorc cu plânset, cu bocet și amar,
Cu pocăință-n umblet căci vreau să merg sub har.
Primește-mă, Părinte, ca rob să Te slujesc;
De-atât suspin, cuvinte nu pot să mai rostesc.
Da-n plânsul meu ascultă al rugii vers nespus
Și-n dragostea Ta multă cuprinde-mă, Isus.
Şi-n dragostea Ta multă cuprinde-mă, Isus"
Glorie Domnului pentru dragostea, răbdarea şi bunătatea ce ne-o arată în fiecare zi.
Vă doresc multă sănătate şi inspiraţie divină în continuare.
Mântuitorul nostru, dorința de a fi tot mai buni este o caracteristică a celor ce-L iubesc,Domnul să
ne ajute.Foarte frumos, Domnul să te binecuvinteze, sora Cristina.