Ce-i omul, Doamne?
Autor:
Maria Luca
|
Album:
Glasul inimii
|
Tematica:
Zidire spirituala
Resursa adaugata de maria23luca in 08/10/2013
Resursa adaugata de maria23luca in 08/10/2013
Ce-i omul, Doamne? O fărâmă,
Un pumn de tină mişcătoare
În care Tu ai pus lumină
Şi o iubire ce nu moare...
Iar viaţa omului? Un zbucium,
Un drum de lupte şi dureri...
Un abur ce se pierde-n zare
Strigând spre cer...căutând puteri!
Ce-i inima? O carne vie
În care-ai pus un dor de cer...
Dorul de Tine...de vecie...
Speranţă-n traiul efemer...
Iar eu ce sunt? Un rob netrebnic
Răscumpărat prin Harul Tău...
Te laud Tată...Te slăvesc
Că azi, sunt fiu de Dumnezeu!!!
Vulcan-08-10-2013
Mary
Statistici
- Vizualizări: 1830
- Export PDF: 6
- Comentarii: 1
- Gramatical corect
- Cu diacritice
- Conținut complet
Opțiuni
De la o privire generala asupra fiintei umane constatam ca e complexa. Privind la detalii, la parti semnificative -gen: suflet, duh- realizam ca doar o minte creatoare sclipitoare a putut face asa ceva. Omul, prin cele trei parti distincte (trup, suflet si duh) e o opera de arta.
Revenind la poezie, recunosc ca imi place felul ei aparte. Simplu, clar, fara stilizari poetice dar deosebita prin insasi valoarea si explicatia data cuvintelor "om", "viaţa omului", "inima".
Si mai frumos e finalul. Raportandu-se la sine, poeta isi recunoaste nimicnicia si "valoarea" data de Jertfa rascumparatoare.