Se-anunță iarna-n prag, nimicitoare,
În fioros vâtej de dalbă acuarelă,
Cumplită vreme,dar eu sunt sub tutelă,
Un strop de Sânge Sfânt, mi-e apărare.
Și am luat cu mine ulei într-o candelă
Cu lumină blândă, gutuie coaptă pare,
Are-n ea rezerve, leacuri de vindecare,
Radiind ca ulițele Cerului, curată și fidelă.
Stăluci-vor licuricii-scânteieri de gheață,
În încleștare, încremeni-vor toate, toate,
Voi adormi, dar așteptând o Dimineață.
Atunci un Fulger, tot Cerul va străbate,
El, Mirele Isus mă va purta pe brațe,
Nu va mai fi ger și nu va mai fi noapte.
Amin!
Preafericit sufletul care -si asteapta Mintuitorul...
Ramiii linga El,draga mea Ana!
Cu lumină blândă, gutuie coaptă pare,
Doamne, ajutăne să nu se stingă în noi, lumina aceasta ca de gutuie coaptă . Minunate versuri soră Ana ! Toată pacea și dragostea Domnului, să o transmiteți și fratelui Cornel .
Increderea aceasta deplina in Dumnezeu "dar eu sunt sub tutelă,/Un strop de Sânge Sfânt, mi-e apărare" in pofida vicisitudinilor e de admirat. In versurile frumos armonizate razbate speranta; nadejdea ca "Mirele Isus mă va purta pe brațe,"!
Un sonet superb!