Ah, plecările acestea...
Ce voință ți se cere!
Iară codrul cu povestea
Flutură a revedere.
Nu știu de mă voi întoarce
Când cu arcuri de aripe
Prin înalta-albastră pace
Lopătez din clipă-n clipe.
Iar de jos s-aude zgomot
De culoare și balercă
Frunzele strigă cu-aromă
Jilavă și de ciupercă.
E frumos ce nu aș zice -
Tot pasteluri colorate
Însă eu mă duc de-aice
Înspre țările-argintate.
Mai puțină frunză cade
Că și brațele sunt goale
Tot mai des cu brumă arde
Iarba-ncărunțită-n vale.
Toamnă, toamnă fără margini
Nu poți trece peste zare
Vei rămâne, te vei sparge
Până-n toamna viitoare.
Vei fi alta, dar posibil
Repetări să cat în tine
Speriat și inflexibil
De schimbările din mine.
C-așa-i omul - ca o cruce
Răstignită lângă groapă
Traiul doar îl duce, duce
Ca un cânt ori ca o apă.
Mai depinde și de suflet
Cum în zborul tău e sprinten
Târâind din urmă-un umblet,
Sau cu viața înainte.
Iată iarna cu lucirea
Diamantelor albastre
Când iubirea, doar iubirea
Strigă-n inimile noastre.
Un sfârșit și-alte începeri
Din zburarea mea întruna
Clopoțeii ca luceferi
Îmi vestesc voios Crăciunul.
Mă voi duce mai departe
Înspre primăveri de Paște
Doar ca prunc mai mult, eu, poate,
Lumea-aceasta voi cunoaște.
viața curgând „ca un cânt ori ca o apă”. Pe tot parcursul poeziei adevăr și frumusețe, o frumusețe
care învinge melancolia, rămâne optimism și frumusețe.Dumnezeu să te țină lângă El, frate Victor,
plin de bucurie.
Pare banala alegerea folosirii "Un sfârșit" dar e cat se poate de graitoare starea acestui fapt; exista doar sfarsitul vietii pe pamant. "Inceputurile" sunt acele acte de tarie de a o lua de la capat, de la inceput, trairea in neprihanire. Acea decizie zilnica de a trai in sfintenie, care se va contopi candva cu vietuirea in prezenta lui Dumnezeu, in Cerul Sau, intr-un alt inceput.