RUGĂCIUNE CAND SOARELE APUNE
Când sus pe boltă stele-apar
Îmi plec genunchii-n rugăciune
Și-ngrijorările-mi dispar,
Dispar de parcă-i vreo minune.
Domnește la altar un calm
Ce pur și simplu mă inundă
Compun din ruga mea un psalm
Să-l ducă-n Cer divina undă.
Ce stări sublime mă cuprind
În părtășie cu-al meu Tată!
Și brațele mi le extind
Spre zarea cea îndepărtată.
Îi mulțumesc în primul rând
De tot ce-n ființa mea trimite
Că El văzându-mă plângând,
Îmi spune vorbe liniștite.
”O, cât de mult Îți sunt dator”
Îi spun pe ton de adorare
”Chiar de aș fi într-un cuptor
Tu mă salvezi de la pierzare.”
Și-i spun apoi al meu necaz
Știind că nu-mi întoarce fața
Îmi șterge lacrimi din obraz,
Îmi spune-n mod duios povața.
Luminile se sting treptat
În locuința mea curată
Simt că deplin m-a cercetat
Iubirea Lui înmiresmată.
Și-apoi m-adoarme cu gest lin
Să pot visa la sfânta Țară
E har să pot să mă închin
C-așa e-n mine primăvară.
George Cornici
Cu mult respec pentru frumoasa mulţumire!.
Sunt indragostita de astfel de partasii. Va fericesc pentru ele.
Sunteti iubit si iubitor de Imparat si imparatia Lui.
Tot respectul...
Fii binecuvântat.
Sincer, va felicit din suflet pentru stilul abordat!
Realizam faptul ca prezenta Divinitatii "da afara ce nu ii e pe plac": "În locuința mea curată".