Din mare vin chemări senine
Șoptite-n valuri de cristal
Și brigantine, brigantine
Se depărtează de la mal.
Se arcuiesc vele întinse
Spre văznesenii* azurii
Și toate vânturile-s prinse
Din orizonturi aurii.
Ca niște colți sclipesc în cale
Spuma pe valul lucitor,
Iar pescărușii țipă-n jale
Și se-nvârtesc în jurul lor.
Dar depărtarea li se sparge
Și cheamă fără de hotar
În nou înaltele catarge
Cu bătături de marinar.
Luceafărul care răsare
După apus și înspre zori
Nu le dă voie-n întâmplare
Să-și piardă ochii călători.
Ci le arată, le arată
Prora să-ndrepte-n nepătruns
Să poată trece lumea toată
Cătând în ceruri doar răspuns.
Le-mpinge-n umerii săi vântul
Bezmeticind prin ocean,
Aude-n duhul său Cuvântul
Și-L știe orice capitan.
Se-ndoaie unde în suspine
Zdrobindu-se de malu-n stânci,
Iar brigantine, brigantine
Zboară pe cerurile-adânci.
*VĂZNESÉNIE s. v. înălțare, ridicare.
Sursa: Sinonime (2002) |
Prora să-ndrepte-n nepătruns
Să poată trece lumea toată
Cătând în ceruri doar răspuns." Este, evident, calatoria crestinilor in arcele credintei...Frumoase versuri, melodioase si incarcate de simboluri, ca intotdeauna..
. Dar, sa stiti ca la noi crestinismul n-a ajuns prin sarbi, ci doar ortodoxia! Ca dovada ca dacii au devenit crestini deodata cu romanizarea, adica din secolele I-II dupa Cristos, este rezonanta si probabila etimologie latina a cuvintelor de baza crestine: Dumnezeu, Treimea, cruce, botez, cuminecatura-impartasanie sau de origine greco-bizantina: biserica (din basilica), preot(din presbuteros, Evanghelia, cimitir, patriarh. Si bizantinii au avut un rol in triumful ortodoxiei la noi... Exista si o alta teorie despre daci crestini inainte de venirea romanilor, prin apostolul Andrei, iar limba daca era, de fapt, inrudita cu latina..A existat si un martir crestin prin secolul III- Sava Gotul(sau Getul)..Din slavona am primit cuvintele privind suprastructura bisericii si slujbelor ortodoxe: vladica, sfestania, calugar, schit, pustnic, agheasma, etc.