Pânze
Autor: Victor Bragagiu  |  Album: Cărare de suflet  |  Tematica: Incurajare
Resursa adaugata de bragagiu in 17/11/2013
Din mare vin chemări senine
Șoptite-n valuri de cristal
Și brigantine, brigantine
Se depărtează de la mal.

Se arcuiesc vele întinse
Spre văznesenii* azurii
Și toate vânturile-s prinse
Din orizonturi aurii.

Ca niște colți sclipesc în cale
Spuma pe valul lucitor,
Iar pescărușii țipă-n jale
Și se-nvârtesc în jurul lor.

Dar depărtarea li se sparge
Și cheamă fără de hotar
În nou înaltele catarge
Cu bătături de marinar.

Luceafărul care răsare
După apus și înspre zori
Nu le dă voie-n întâmplare
Să-și piardă ochii călători.

Ci le arată, le arată
Prora să-ndrepte-n nepătruns
Să poată trece lumea toată
Cătând în ceruri doar răspuns.

Le-mpinge-n umerii săi vântul
Bezmeticind prin ocean,
Aude-n duhul său Cuvântul
Și-L știe orice capitan.

Se-ndoaie unde în suspine
Zdrobindu-se de malu-n stânci,
Iar brigantine, brigantine
Zboară pe cerurile-adânci.

*VĂZNESÉNIE s. v. înălțare, ridicare.
Sursa: Sinonime (2002) |


Brigantii sant predecesorii mafiei de mai tarziu , reprezentant o forma de protest social fata de abuzurile statului italian impotriva taranilor si lucratorilor saraci din regatul Napolitan si al italiei de sud. In poezia D-voastra folosirea de patru ori a expresiei brigantine, da un aer de lupta , un iz de manifest popular mesajului poeitic. Expresia văznășenie , ma iluminează asupra influențelor slavone din poezia D-voastra, deloc de condamnat ci dimpotrivă, o sursa amplă de bogăție semantică și de culoare! Moldova de pese Prut a fost o pepiniera pentru evangheliștii ce au semănat cuvantul în întreaga Rusie. Multă Pace, frate Victor și felicitări pentru bogația de sunete din harfa D-voastra!
Adăugat în 17/11/2013 de cristianagape
Sincer - habar n-am avut despre briganti(ori briganți n-am înțeles precis) Brigantina este velierul meu preferat din pricina numelui melodios în primul rând și pentru trei catarge - adică în înțelegerea mea ruga ori avântarea spre Troiță. Influența slavonă n-are de fapt nimic cu presiunea rusească. Creștinismul în pământurile românești au venit prin ortodocșii din Serbia, de aceea limba bisericească și cultă de pe vremuri era în o mulțime de slavonisme. Îmi plac arhaizmele cum sunt numite acum și regionalizmele (nu numai moldovenești) căci sunt după părerea mea și foarte melodioase și dau ceva neobișnuit poeziei. Cuvintele ortodoxe pentru mine sunt acelaș folclor, aruncat la gunoi că să fie întroduse cuvinte noi, în majoritate tehnice, care fiind folosite în legături sufletești în sufletul meu provoacă o neplăcere. Mulțumesc pentru iluminare. Dumnezeu să Vă binecuvânteze!
Adăugat în 17/11/2013 de bragagiu
Două cuvinte pentru ce de exemplu aici am preferat „văznesenia” în loc de „înălțare” ori „ridicare”. Poți să te înalți în rang, în stimă, în sus. Poți să te ridici pe scări, la deal, pe munte. Te văznesești numai în ceruri.
Adăugat în 17/11/2013 de bragagiu
"Ci le arată, le arată
Prora să-ndrepte-n nepătruns
Să poată trece lumea toată
Cătând în ceruri doar răspuns." Este, evident, calatoria crestinilor in arcele credintei...Frumoase versuri, melodioase si incarcate de simboluri, ca intotdeauna..
. Dar, sa stiti ca la noi crestinismul n-a ajuns prin sarbi, ci doar ortodoxia! Ca dovada ca dacii au devenit crestini deodata cu romanizarea, adica din secolele I-II dupa Cristos, este rezonanta si probabila etimologie latina a cuvintelor de baza crestine: Dumnezeu, Treimea, cruce, botez, cuminecatura-impartasanie sau de origine greco-bizantina: biserica (din basilica), preot(din presbuteros, Evanghelia, cimitir, patriarh. Si bizantinii au avut un rol in triumful ortodoxiei la noi... Exista si o alta teorie despre daci crestini inainte de venirea romanilor, prin apostolul Andrei, iar limba daca era, de fapt, inrudita cu latina..A existat si un martir crestin prin secolul III- Sava Gotul(sau Getul)..Din slavona am primit cuvintele privind suprastructura bisericii si slujbelor ortodoxe: vladica, sfestania, calugar, schit, pustnic, agheasma, etc.
Adăugat în 17/11/2013 de loredanam
Ca un suflet cărui i s-a băgat în cap că viața noastră s-a început de la 40 încoace, iar noi, moldovenii, am provenit de la daci și slavi(voi de la daci și romani) mă înțelegeți că în istoria Românilor nu-s persoană. Dar totuși ca un om care a fost sub un jug cultural, spiritual și fizic drastic nu pot nicidecum să cred că dacii (nu toți - o bucățică din ei) și-au uitat limba-n 150 de ani romani. Azi ar fi tot aceeași cum noi, basarabenii, care două sute de ani am rezistat la o distrugere a limbii pe care dacii nici n-au visat-o, după ce rușii s-or retrage(încă n-au plecat) noi vom începe a vorbi în rusă, și nu numai noi, dar și voi cei de peste Prut ve-ți începe a uita limba română pentru cea rusă. E un absurd. Cred că istoricii români nu privesc practic la istorie. Eu cred că limba română a fost până la cea latină și de fapt latina se trage din română. Puteți râde, dar așa este credința mea în istorie. Și practica vieții mele dovedește aceasta. Vă mulțumesc pentru informații. Dumnezeu să Vă binecuvânteze!
Adăugat în 17/11/2013 de bragagiu
Si eu cred ca dacii vorbeau o limba inrudita, de fapt, cu latina si nu au fost romanizati in 165 de ani...Nici nu se explica altfel unitatea limbii romane pe tot teritoriul Daciei si in Moldova, unde romanii nici nu au ajuns de fapt. Se pare ca romanizata a fost o bucata din Dacia intre 15-35%...Dar si contributia slavilor a fost doar asupra lexicului, nu si asupra gramaticii, caci au exercitat influente serioase in ultimii 1400 de ani, mai ales asupra Moldovei. Termenul de "staret" e slav, nu-i asa? Dar cuvintele de baza ale credintei crestine sunt dace sau daco-romane!
Adăugat în 21/11/2013 de loredanam
Statistici
  • Vizualizări: 1000
  • Export PDF: 7
  • Comentarii: 6
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni