Catacombele romane

Autor: Laura Daniela Marinau | Album: Martiri, pietre prețioase | Tematica: Cină
Resursa adaugata de loredanam in 25/11/2013

În Roma antică erau fântâni,
Impluviile vilelor cochete
Udau grădini de chitre și măslini,
Ce încadrau coloane zvelte.

Nu erau apele cele perene-
Aduse de ploi, de oameni săpate,
Izvoarele sfinte, vii și eterne
Așteptau în adânc, să fie gustate...

Periferia mândrei capitale
Avea căsuțe vechi, mucegăite,
Clădite peste Tibru, -n mahalale,
Unde, noaptea, pluteau cântări șoptite.

Din locuințe de creștini, subsolul,
Tainic, se continua cu galerii
Din minele de calcar, era holul
Spre catacombe-altare timpurii.

Se bucura de pace în prigoane
Biserica, în bezne ocrotită,
În labirinturi subterane,
Slujba și-o ținea, tăinuită.

Pe sub pământ, cărări șerpuitoare,
Pe care viața, moartea, se-ntâlneau:
Erau și cimitire, și altare,
Unde sfinții, pe Domnul, Îl slujeau.

Se bucurau, în Duhul, printre cripte,
În sumbre și obscure coridoare,
Sub torțe puse-n nișele-morminte:
Sepulcre, denumite „dormitoare”.

Ei cântau cu Biserica întreagă,
Cu adormiții se-nchinau cei vii...
Și credeau că martirii Îl roagă
Pe Isus și-L zoresc a reveni! .

Religioși de-apoi zideau lăcașe:
Domuri „pe temelie-apostolică”,
Îngropând în fundație oase:
Moaște de martiri din catacombe!

Dar noi, din Biblie, știm că trăim
Înconjurați de-un mare nor de martori:
Ne văd cum celui rău ne-mpotrivim,
Apoi ne vor primi-n eterne corturi.

De cântă îngerii cu noi, în cor,
Știm că aparținem eternei, Alesei
Biserici, credinciosului popor,
Suntem mădulare ale Miresei!

Scripturile ni-s temelia sfântă,
Iubirea e steagul divin, înălțat
Cort peste ospățul de nuntă,
Cu Mirele nostru, ce Viață ne-a dat.

Întărește-ne, Doamne, cu pită
Și vin, care-i sângele Tău,
Cu miere și apă țâșnită
Din Stânca Trupului Tău!

Vom fi pietrele vii, modelate,
Din Templul Nou, zidit spiritual
Nu pe morminte venerate,
Ci pe-al martirilor sfânt Ideal!

Printr-un mare har al Domnului, am vizitat (intr-o excursie gratuita) Roma in 2006. Schita acestei poezii dateaza cam de atunci. Catacombele erau foste mine de calcar, parasite, unde, in timpul a zeci de ani de prigoana, crestinii din Roma s-au adunat sa se inchine, sa oficieze botezuri, inmormantari (in nisele din coridoare erau puse ramasitele martirilor), iar o parte dintre cei vii chiar locuiau acolo..Ieseau doar noaptea sa mai ia putin aer. Pentru documentare despre viata in catacombe, va recomand romanul istoric „Fabiola" de cardinal Wiseman. Catacombele se pot vizita si azi, la periferia Romei: Casa Domitilla, San Sebastiano, San Callisto. Impluvium= un bazin in care se strangea apa de ploaie in gradini interioare ale vilelor din Roma antica. Obiceiul de a se pune moaste de sfinti la temelia lacaselor de cult dateaza probabil din secolul V si este practicat pana in zilele noastre la marile culte traditionale.

Civilizație Romană, la vremea ei, era cu mult deasupra tuturor celorlalte națiuni...Dumnezeu a trimis un om la Roma s-o Evanghelizeze și încă din pușcărie...Mă întreb ce facem noi cu Europa pe care Dumnezeu ne-a dat-o în mâini s-o Evanghelizăm și zic: Doamne întărește-ne și dă-ne și nouă puterea, râvna și dragostea lui Pavel pt. Evanghelia Ta!
Versuri bogate și frumoase capabile să cerceteze și să trezească interesul cititorilor pt. Evanghelie. Domnul Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Adăugat în 25/11/2013 de Ioanhapca

"Vom fi pietre vii, modelate,
Din Templul Nou, zidit spiritual"
Ducând cântări de slavă în Cetate
Pe vers cu limpezime de cristal.

Un proiect îndrăzneţ, realizarea unui tablou al anticel Rome, dar...felicitări pentru reuşită! Sugestiv prin culori şi contraste, curge natural spre o concluzie ziditoare. Multă binecuvântare.

Adăugat în 25/11/2013 de Felix

...se bucura de pace in prigoane, biserica! Doamne, cum de nu ne mai intoarcem la cele curate, sfinte si la suferinte indurate pe nedrept? Acolo cred caci este pecetluirea ascultarii in prigoana sa fi fericitMinunat !Multumesc.

Adăugat în 25/11/2013 de sanda_tulics

Multumesc, dragi frati, pentru rabdarea cu care mi-ati citit poezia si pentru bunatatea cu care ati apreciat-o!

As vrea sa mentionez ca nu m-au inspirat numai catcombele vizitate la Roma( doar de la Casa Domitila, caci la San Sebastian si la San Callisto n-am ajuns). Cantarea aceea frumoasa: "Veniti, crestini la rugaciune/ In casa Tatalui PreaSfant/Veniti, veniti, plecati genunchiul/Si fruntea voastra la pamant!/Crestinii nostri de pe vremuri/ Pe sub pamnt altar zideau/ Si, pe furis, la miezul noptii/ Veneau si-acolo se-nchinau!/Azi, Casa Domnului e nalta/(Azi, Masa Domnului e gata)Dar, cei poftiti,nu vin la ea/Ei nu aud chemarea sfanta:/Veniti, veniti, la Masa Mea!/

Adăugat în 25/11/2013 de loredanam

„Pe sub pământ, cărări șerpuitoare,/ Pe care viața, moartea, se-ntâlneau:/ Erau și cimitire și altare/
Unde sfinții, pe Domnul, Îl slujeau.”Deși erau printre morminte, altarele erau vii, Doamne cât de greu cred că a fost, dar frații erau plini de Putere, de Dragostea Domnului.Un mesaj complex,poate
fi și mustrare și trezire și încurajare....pe lângă o documentație binevenită.Foarte frumoase versuri,
Domnul să te răsplătească, sora Daniela dragă.

Adăugat în 25/11/2013 de ana_haz51

Mi-au plăcut tot timpul temele D-voastră cu originalitatea și cu aerul lor livresc. Iubesc cartea și se vede-că aceasta mă atrage. Nu Vă puneam note (ca cititor vorbesc numai) fiindcă ar fi fost niște note mai jos de 10(notele care ning la Resurse nu le socot de note cinstite) , iar eu aș vrea întradevăr cu notele și comentariile să ajut un poet, nu să-l îmbăt. Pentru idei V-aș da zece sănătos tot timpul, dar pentru tehnică am rezerve. Astăzi văd o îmbunătățire și asta mă bucură fiindcă nu caut pe Resurse poezii ideale, dar dacă este dezvoltare continuă este minunat! Vă pun zece din tot sufletul pentru temă numaidecât, dar și pentru creșterea tehnicii versificației D-voastră. Nu Vă opriți la „merge!”. Dumnezeu să Vă binecuvânteze!

Adăugat în 25/11/2013 de bragagiu

citind te cutremuri ce vremuri erau si totusi crestini rezistau si azi .....unde este credinta de altadata oare am putea noi sa rezistam ca si frati nostri martiri ....ma tem ca vom fi foarte putini printre cei ce siar da viata pt credinta foarte frumos si chiar binevenita aceaqsta poezie suna ca o trezire la realitatea credintei noastre Domnul a trmibitat prin aceste versuri El vrea o trezire slav Lui ca inca ne iubeste si ne certeteaza Domnu sa va binecuvinteze cu muklt har si pace

Adăugat în 26/11/2013 de tomacoca

Toti cei prigoniti din toate timpurile isi vor primi rasplata cand va veni Domnul Isus, chiar daca nu suferim prigoana ar fi bine ca sa fim si noi printre cei rasplatiti prin mila si indurarea Domnului. Va doresc multe binecuvantari.

Adăugat în 26/11/2013 de florenta.sarmasan

Istorie si actualitate intr-o tinuta poetica maiestuoasa din care avem ce invata, ce retine, fiti binecuvantata.

Adăugat în 26/11/2013 de floridinmaracineni