Pune-mi pe buze un zâmbet-iertare.
O stea fie-mi faţa; să strălucească
ca o fărâmă din soare.
Când norii grei vor să se cearnă
în inimă s-o amărască,
pune-mi căldură în suflet de-i rece
şi-o rugă-n lumini cu Tine-a petrece.
Ţine-mă-n mâna-Ţi cea sfântă, Divine,
chiar de-s strivit, pentru Duhul cel Sfânt ce mă ţine.
Înfloreşte-mi iubirea...ca-n primăvară,
chiar de sunt albe troiene afară.
Cheamă prin Duhul ''să-mi zboare albine..''
Chiar de-s strivit, eu rămân lângă Tine.
Nu omul, nu faţa-i, nu lauda lui,
‘mi-aduce pacea, dulceaţa,
ci numai iubirea-Ţi ce sfânt lângă Tine
mă ţine în geruri, Divine!
Cheama prin Duhul ''sa-mi zboare albine./
Chiar de-s strivit, eu ramin linga Tine." Magnific! Si, mai ales, prin Duhul Sfant, cu multa gingasie!.Imi insusesc si eu aceasta ruga poetica si sincera...
umple mereu izvorul, sora Sanda dragă, să fii binecuvântată de Domnul.