Poveste de iarna
-Ieslea inimii -
Un vis alb din cer se-aşterne
peste vale, deal şi munte.
Fulgii scutură alene
îngeraşi cu aripi frânte.
Şi în case, la ferestre,
se ivesc năsucuri cârne.
Chipurile zâmbitoare
privesc larg astă minune.
Cum copacii-şi pun cojoace
şi mănuşi de promoroacă.
Vântul de vrea să-i dezbrace,
haina să îi ocrotească.
Iar căsuţele-s desprinse
dintr-o carte de poveşti.
Parcă sunt cu zahăr ninse
şi-s bucate-mpărăteşti.
Nici un glas nu se aude
jos pe uliţa pustie
şi când toate-n jur par surde
un suspin pacea sfâşie.
Un copil cu faţa-n palme
plânge fără mângâiere
că Pruncul venit în lume
n-are-un loc de găzduire.
Dar un chip blând de măicuţă
îi spune cu zâmbet larg:
“Fiule, chiar de-i micuţă
Inima, dă-i-o cu drag.
Astfel Isus Se va naşte
azi în inimioara ta.”
Şi copilul se grăbeşte
ieslea inimii s-o dea.
Galaţi,
Cristina Magdalena Frâncu
Fi fericita si-n sarbatori !
se, captivante versuri, care mie mi-aduc o bucurie aparte și prin faptul că te-am așteptat sora Cris-
tina, mulțumesc Domnului, El să fie lăudat în veci. Multă Pace și binecuvântare să ai din partea
Domnului.
Sa aveti parte de sarbatori binecuvantate de prezenta divina a Pruncului Isus!
plânge fără mângâiere
că Pruncul venit în lume
n-are-un loc de găzduire.
Fie ca Acel ce a fost odată Prunc, să vă aibă mereu sub paza Sa sfântă ! Cu tot respectul pentru poezie !
Vă doresc cu dragoste frăţească în Isus Hristos.
Să aveţi sărbători binecuvântate alături de cei dragi!
sa-I scri iubindu-ti Creatorul,
Din Duhul Sfant, El sa-ti trimita,
Iubirea si ...Mijlocitorul !