Trece timpul iar, ce vine...
E tot timp și are-n sine
Aceeași forță și amploare,
Însă viața-i trecătoare.
Timpul doar se învârte ușor
Da-n timp, omu-i trecător.
O, dar viața adevărată
Nu-i de timp împresurată
Și copiii Domnului
Nu sunt sclavii timpului.
Ei sunt cei ce-l folosesc
Și pentru cer se pregătesc.
Viața trece neîncetat
Și timpul ei e măsurat,
Are început și sfârșit,
Dar la urmă-i cântărit
Și nu după-un cântar al tău,
Vine Domnul, cu al Său!
Și-acolo-n talerul Lui
Nu-i măsura timpului
Cât e dragostea cu care
Ai făcut buna lucrare
La care ai fost chemat...
Și tot ce te-a motivat.
Zaragoza 08/o1/2014
de Ioan Hapca (Ionică)
Trei poezii scrise in decurs de citeva ore, fara sa se cunoasca autorii ,fara sa dicute tema intre ei, dar calauziti de acelasi duh cu privire la tema, lucrarea personala in viata.
Slava Domnului !
S-aveţi un an binecuvântat!
Domnul să fie lăudat pentru dimensiunea sfântă în care ne-a transpus și pe noi, să fim împreună
cu El în locurile sfinte. Foarte frumoase versuri, adevăr și speranță, Domnul să te binecuvânteze,
frate Ionică.
Nu sunt sclavii timpului.
Ei sunt cei ce-l folosesc
Și pentru cer se pregătesc” Mi se pare extraordinar de inspirată și inspirativă această poezie! Și cât de înviorătoare pentru suflet!
Așa este!!! Fi binecuvintat pentru ca stai la post!!!!