M-apasă un dor de Acasă, de cerul albastru, senin,
De stele, de luna crăiasă, de calmul din plaiul divin,
Mi-e dor de privirea curată, de glasul cel blând, iubitor,
Cu faţa de lacrimi udată, şoptesc: "Domnul meu, Te ador!"...
M-apasă un dor de iubirea Acelui ce-I Domn şi-Împărat,
De pacea şi de fericirea ce-aici niciodat' n-am aflat,
Doar El curăţeşte fiinţa, îmi este alături mereu,
Mă-nalţă, îmi dă biruinţa, slăvit să fii-n veci, Domnul meu!
M-apasă un dor de izvoare, de apele limpezi de sus,
De Slova rostită-n pridvoare, când boala din trup ai răpus,
Mi-e dor de cântarea naturii, de clipele-n care treceai,
De pilde, de taina Scripturii ce Tu zi de zi îmi vorbeai.
Primeşte-mă Doamne, Acasă, mă iartă de-am fost un greşit,
Îmi iartă trăirea în vină, am fost ne-nţelept, răzvrătit,
Prea greu mi-e urcuşul pe glie, prea multă durere şi chin,
Împacă-mă Doamne cu cerul şi lasă-mă-Acasă să vin!
20/01/14, Barcelona- Lucica Boltasu
multe versuri prin care să înviorezi inimile noastre. Domnul să te binecuvânteze cu tot ce ai nevoie,
să ajungi la Țintă, biruitoare, la vremea hotărâtă de El.
Fi binecuvintata !