Stăteai în Eden...

Autor: Cornel Jigau | Album: fara album | Tematica: Trezire si veghere
Resursa adaugata de Cornel_Jigau in 10/02/2014

Referințe

Ezechiel 28:12-19

Ezechiel 28:12 „Fiul omului, fă un cântec de jale asupra împăratului Tirului şi spune-i: ‘Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Ajunseseşi la cea mai înaltă desăvârşire, erai plin de înţelepciune şi desăvârşit în frumuseţe.
Ezechiel 28:13 Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonix, cu topaz, cu diamant, cu crisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald şi cu aur; timpanele şi flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut.
Ezechiel 28:14 Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare.
Ezechiel 28:15 Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua când ai fost făcut până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine.
Ezechiel 28:16 Prin mărimea negoţului tău te-ai umplut de silnicie şi ai păcătuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu şi te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare.
Ezechiel 28:17 Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta. De aceea, te arunc la pământ, te dau privelişte împăraţilor.
Ezechiel 28:18 Prin mulţimea nelegiuirilor tale, prin nedreptatea negoţului tău, ţi-ai spurcat locaşurile sfinte, de aceea scot din mijlocul tău un foc care te mistuie şi te prefac în cenuşă pe pământ, înaintea tuturor celor ce te privesc.
Ezechiel 28:19 Toţi cei ce te cunosc între popoare rămân uimiţi din pricina ta; eşti nimicit şi nu vei mai fi niciodată!»’”

Stăteai în Eden...

Înger sublim,
Cu aripi întinse,
Într-o zi ţi-ai luat zborul,
Spre culmi neatinse.

''Stăteai în Eden,
În mijlocul pietrelor scânteietoare,
Lângă Dumnezeul Cel mare,
Erai giuvaierul cel mai frumos'',
Reflectarea slavei lui Isus Hristos!
În frumuseţe erai neînchipuit,
În înţelepciune desăvârşit,
Până când nelegiuirea te-a schimonosit!

Voi fi ca Cel Preaînalt,
Ţi-ai propus,
Înaintea mea se va închina,
Însuşi Isus,
Visai să fii ca Dumnezeu,
Dar aripile tale s-au frânt,
Iar visul tău nebunesc,
Tocmai el te-a înfrânt!

Vai Prometeu,
Te-ai apropiat prea mult de Soare,
Visai să fii ca Dumnezeul Cel mare!
Cât de bine-ai ascuns,
Întunericul de nepătruns,
Într-un veşmânt de lumină,
Ca rătăcirea să fie deplină!
Dacă lumina din tine e întuneric,
Cât de adânc poate fi,
Încât nici n-ai putea bănui!

În răzvrătirea ta,
Multe stele-ai atras,
Ai rămas hotărât până-n ultimul ceas,
Dar din cer ai fost izgonit,
Ca un demon nelegiuit!

Luceafăr strălucitor,
Fiu al zorilor,
Cum ai căzut?
De necrezut!

O, dacă acest poem,
Ar fi rămas necompus,
O, dacă ai fi rămas lângă Isus,
Dar din nefericire, pe veşnicie,
Lumina ta, a apus!

06.02.2014
Cornel Jigău

Această experienţă (cea mai tristă dintre toate) îndeamnă la o profundă cercetare de sine.