Viclenia gabaoniţilor

Autor: Pavel Mariana Florica | Album: Norul de martori | Tematica: Diverse
Resursa adaugata de brandusa in 01/03/2014

Referințe

Iosua 9:3-27

Viclenia gabaoniţilor
Iosua 9:3 Locuitorii din Gabaon, de partea lor, când au auzit ce făcuse Iosua Ierihonului şi cetăţii Ai,
Iosua 9:4 au întrebuinţat un vicleşug şi au pornit la drum cu merinde pentru călătorie. Au luat nişte saci vechi pe măgarii lor şi nişte burdufuri vechi pentru vin, rupte şi cârpite,
Iosua 9:5 iar în picioare purtau încălţăminte veche şi cârpită şi erau îmbrăcaţi cu nişte haine vechi pe ei, iar toată pâinea pe care o aveau pentru hrană era uscată şi mucegăită.
Iosua 9:6 S-au dus la Iosua, în tabără la Ghilgal, şi le-au zis lui şi tuturor celor din Israel: „Noi venim dintr-o ţară depărtată, acum deci faceţi legământ cu noi.”
Iosua 9:7 Bărbaţii lui Israel au răspuns heviţilor acestora: „Poate că voi locuiţi în mijlocul nostru, cum să facem noi legământ cu voi?”
Iosua 9:8 Ei au zis lui Iosua: „Noi suntem robii tăi.” Şi Iosua le-a zis: „Cine sunteţi voi şi de unde veniţi?”
Iosua 9:9 Ei i-au răspuns: „Robii tăi vin dintr-o ţară foarte depărtată, pentru faima Domnului Dumnezeului tău, căci am auzit vorbindu-se de El, de tot ce a făcut în Egipt
Iosua 9:10 şi de ce a făcut celor doi împăraţi ai amoriţilor dincolo de Iordan, lui Sihon, împăratul Hesbonului, şi lui Og, împăratul Basanului, care era la Aştarot.
Iosua 9:11 Şi bătrânii noştri şi toţi locuitorii din ţara noastră ne-au zis: ‘Luaţi cu voi merinde pentru călătorie, duceţi-vă înaintea lor şi spuneţi-le: «Noi suntem robii voştri; acum deci faceţi legământ cu noi.»’
Iosua 9:12 Iată pâinea noastră: era caldă când am luat-o ca merinde de acasă, în ziua când am plecat să venim la voi, şi acum s-a uscat şi s-a mucegăit.
Iosua 9:13 Burdufurile acestea de vin, când le-am umplut, erau noi de tot şi iată-le, s-au rupt; hainele şi încălţămintea noastră s-au învechit de lungimea prea mare a drumului.”
Iosua 9:14 Bărbaţii lui Israel au luat din merindele lor şi n-au întrebat pe Domnul.
Iosua 9:15 Iosua a făcut pace cu ei şi a încheiat un legământ prin care trebuia să-i lase cu viaţă, şi căpeteniile adunării le-au jurat lucrul acesta.
Iosua 9:16 La trei zile după încheierea acestui legământ, copiii lui Israel au aflat că erau vecini cu ei şi că locuiau în mijlocul lor.
Iosua 9:17 Căci copiii lui Israel au plecat şi a treia zi au ajuns la cetăţile lor; cetăţile lor erau Gabaon, Chefira, Beerot şi Chiriat-Iearim.
Iosua 9:18 Dar nu i-au bătut, pentru că fruntaşii adunării le juraseră pe Domnul Dumnezeul lui Israel că-i vor lăsa cu viaţă. Şi toată adunarea a cârtit împotriva căpeteniilor.
Iosua 9:19 Toate căpeteniile au zis întregii adunări: „Le-am jurat pe Domnul Dumnezeul lui Israel, şi acum nu putem să ne atingem de ei.
Iosua 9:20 Iată ce le vom face: îi vom lăsa cu viaţă, ca să n-aducem peste noi mânia Domnului din pricina jurământului pe care li l-am făcut.”
Iosua 9:21 „Să trăiască”, le-au zis căpeteniile. Dar au fost întrebuinţaţi la tăiat lemne şi la scos apă pentru toată adunarea, cum le spuseseră căpeteniile.
Iosua 9:22 Iosua i-a chemat şi le-a vorbit astfel: „Pentru ce ne-aţi înşelat zicând: ‘Suntem foarte departe de voi’, când voi locuiţi în mijlocul nostru?
Iosua 9:23 Acum sunteţi blestemaţi şi nu veţi înceta să fiţi în robie, să tăiaţi lemne şi să scoateţi apă pentru Casa Dumnezeului meu.”
Iosua 9:24 Ei au răspuns lui Iosua şi au zis: „Robii tăi au auzit de poruncile date de Domnul Dumnezeul tău robului Său Moise, ca să vă dea în mână toată ţara şi să nimicească dinaintea voastră pe toţi locuitorii ei; şi venirea voastră a băgat mare frică în noi cu privire la viaţa noastră: iată de ce am lucrat aşa.
Iosua 9:25 Şi acum, iată-ne în mâinile tale; fă cu noi ce vei crede că este bine şi drept să faci.”
Iosua 9:26 Iosua le-a făcut aşa cum hotărâse; i-a izbăvit din mâna copiilor lui Israel, care nu i-au omorât,
Iosua 9:27 dar din ziua aceea i-a pus să taie lemne şi să scoată apă pentru adunare şi pentru altarul Domnului în locul pe care l-ar alege Domnul: ceea ce fac până în ziua de azi.

Viclenia gabaoniţilor

Viclenia nu ajută
Niciodată, la nimic.
Nici diplomaţia multă
Nu te-ajută niciun pic.

Chiar de pare câteodată
Că vei câştiga ceva,
Când n-ai inimă curată
Chiar de-ajungi sus, vei cădea.

Fiindcă noi ştim că minciuna
Nu are picioare lungi
Şi de-o spui, întotdeauna
Tot în pierdere ajungi!

Aşa au făcut odată
Cei numiţi gabaoniţi
(Ştiţi păţania lor toată,
Dacă Biblia citiţi)!

Aflând că israeliţii,
Al lui Dumnezeu popor,
I-au bătut pe toţi hetitii
Şi-au ras totu-n calea lor,

Cu multă diplomaţie
Ei un plan şi-au întocmit
Şi folosind viclenie
Înainte le-au ieşit

Îmbrăcaţi în haine rupte,
Cu desagii peticiţi,
Obosiţi, cu feţe supte,
Ca să pară-a fi veniţi

Dintr-o ţară depărtată,
Spunând că au auzit
Povestirea minunată
Cum Domnu-a călăuzit

Pe evrei, prin grea pustie;
Ziua i-a ţinut sub nor,
Iar noaptea, ca o făclie
De foc, mergea-n faţa lor.

Cum i-a trecut şi prin mare
Făcându-le drum prin ea,
Cum distrus-au totu-n cale
Căci Dumnezeu îi-ajuta

Şi pentru toate acestea,
Câte, iată, le-au aflat
(Căci s-a dus în lume vestea)
La evrei s-au prezentat

Şi-au zis: “Am venit încoace
Dintr-un ţinut depărtat
Ca să facem cu voi pace,
Să nu ne-atacaţi vreodat’".

I-au crezut israeliţii
Şi-au făcut şi legământ
Crezând că gabaoniţii
Precum spun, aşa şi sunt.

Dar după câteva zile,
Evreii i-au întâlnit
În cetăţile ostile
Ce le-aveau de cucerit.

Dar nu le-au distrus ţinutul
Şi nici nu i-au omorât,
Căci nu-i lăsa legământul
Acela, ce l-au făcut.

I-au ţinut doar în robie,
Ca să muncească din greu.
Iată că prin viclenie
Schimbi doar răul, cu-n alt rău!