Ce mai aștepți?
Când slova scrisă și citită înfioară,
Când timpul fără aripi zboară, zboară,
Când ura își întinde brațu-i tare,
Îngenunchind în plâns multe popoare?
Când amenințări și vești-războaie,
''Îi cad ''pe unii din picioare,
Când suflul armelor pofta-și arată,
Și Sângele cel Sfânt va fi
''Însemn'' la cei cuminți pe poartă?
Ce mai aștepți?
Când vremea e în strâmtorare,
Și-n poarta țării, ulii gheara-și înconvoaie,
Ducând în cioc ''vești de războaie? ''
Ce mai aștepți de stai... afară?
Când răul viața înconjoară?
Vino degrab' la Mâna Celui Tare!
Căci oștile-narmate dau târcoale,
Chiar ziua în amiaza mare!
Nu vezi, n-auzi, nu vrei să crezi?
Al Bibliei sfânt, curat Crez?
Căci timpul în credință se măsoară!
Nu-n pofta firii care împresoară!
Iar de vei fi găsit... afară... în haina ruptă și murdară,
Nimeni n-o să mai coboare
Să-ți scoată viața din... amenințare
Și cruda răzbunare... !
Ce mai aștepți?
E soare-afară,
Îmbracă-te în Primăvară,
În jertfa Mielului Iubit
Ce... și pentru tine... a murit!
Evenimentele scrise, anunțate nouă în Biblie atât de reale și aproape la granițele țării..
Domnu' să te binecuvanteze şi să te întărească, să poţi scrie incotinuare.
fii binecuvântată de Domnul, sora Sanda dragă.