- Pilda fiului risipitor
- Luca 15:11 El a mai zis: „Un om avea doi fii.
- Luca 15:12 Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: ‘Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine.’ Şi tatăl le-a împărţit averea.
- Luca 15:13 Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul şi a plecat într-o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea , ducând o viaţă destrăbălată.
- Luca 15:14 După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă.
- Luca 15:15 Atunci, s-a dus şi s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii.
- Luca 15:16 Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni.
- Luca 15:17 Şi-a venit în fire şi a zis: ‘Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici!
- Luca 15:18 Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi zice: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta
- Luca 15:19 şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.»’
- Luca 15:20 Şi s-a sculat şi a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult.
- Luca 15:21 Fiul i-a zis: ‘Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.’
- Luca 15:22 Dar tatăl a zis robilor săi: ‘Aduceţi repede haina cea mai bună şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare.
- Luca 15:23 Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne veselim,
- Luca 15:24 căci acest fiu al meu era mort şi a înviat; era pierdut şi a fost găsit.’ Şi au început să se veselească.
- Luca 15:25 Fiul cel mai mare era la ogor. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi jocuri.
- Luca 15:26 A chemat pe unul din robi şi a început să-l întrebe ce este.
- Luca 15:27 Robul acela i-a răspuns: ‘Fratele tău a venit înapoi şi tatăl tău a tăiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a găsit iarăşi sănătos şi bine.’
- Luca 15:28 El s-a întărâtat de mânie şi nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieşit afară şi l-a rugat să intre.
- Luca 15:29 Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: ‘Iată, eu îţi slujesc ca un rob de atâţia ani şi niciodată nu ţi-am călcat porunca şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei;
- Luca 15:30 iar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat.’
- Luca 15:31 ‘Fiule, i-a zis tatăl, tu întotdeauna eşti cu mine şi tot ce am eu este al tău.
- Luca 15:32 Dar trebuia să ne veselim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit.’”
Se-ntoarce fiul rătăcit... Luca 15.11-32
Autor:
Alexandrina Tulics
|
Album:
Şoaptele Luminii
|
Tematica:
Trezire si veghere
Resursa adaugata de sanda_tulics in 04/05/2014
Resursa adaugata de sanda_tulics in 04/05/2014
Referințe
SE-NTOARCE FIUL RĂTĂCIT
Luca 15.11-32
... Își puse-arginții pe asin,
Și în al Tatălui suspin,
Mezinul, fiul cel iubit,
Plecă de-acasă.
După-ndelungi vorbiri în șoaptă,
Chiar în asprime de-or fi fost,
Și-a luat rămasul bun la poartă,
Plecând în lumea fără rost.
Averea tatălui-i dădea putere,
Încredere în ea avea,
Să lase-n urmă viața-ntreagă
lipindu-se de... lumea rea.
Cu-argint își cumpără îndată,
Și faimă, prieteni și femei,
Ce se simțeau atrași de banu-i,
C-aceasta, era ''prietenia ''dintre ei.... Mulți bani... dar și păcate multe!
A cheltuit în loc s-asculte,
De tatăl-plâns, rămas în poartă,
Cu lacrimile prinse-n barbă.
Și-a risipit averea, fiul,
Prieteni, joc, pierzând pe loc!
Și-n greu ajunse -n ''noua viață''
Mâncând din hrana unui porc.
-Cum, eu mănânc acum cu porcii?
Când tatăl meu are avere,
Și multă bogăție, și argați,
Cu, care am trăit ca frați?
Se ridică din greul vieții,
Cu gându-n inima cea strânsă,
Mă duc, mă-ntorc la tatăl meu,
Mă-ntorc să îi sărut iubita față-plânsă...
Murdar, flămând, nenorocit,
Cu ochii-n lacrimi și suflet-risipit,
Bătu în prag de seară la poarta cunoscută,
Cu masa plină din casa cea avută.
Cu chipu-trist și amărât,
Se-aude glasu-abia șoptit:
Mă ierți, iubite tată?
Căci ce mi-ai dat, am risipit,
În lumea-atât de min' dorită,
Plină-n păcat și viața ''drojdie-dospită''
Mă ierți, mă ierți, mă poți ierta?
Mă poți primi din nou acasă
Să pot să stau, rămân, să mă ating
Din nou, de scumpa-ți masă?
Te rog să mă primești...
În meritele lacrimilor tale
Mă ierți, te rog, mă poți ierta?
O, fie-ți îndurare...
Prin lacrimi tatăl îl privește,
Suspinu-i lung... dar fața-i strălucește;
-Ai fost mort și-ai înviat!
Căci eu atâta te-am dorit, te-am așteptat,
Ai fost pierdut dar te-am întors,
Să prețuiești și să cunoști al vieții-sfinte rost.
Te-am așteptat în fiecare seară,
Să te întorci, să-ți simt răsuflul,
Și să te strâng iar la subsioară,
Să-mi șterg... năduful.
Te-am petrecut cu lacrimi-înnoptate,
Și dimineți-îndurerate,
Te așteptam în plin-chindii,
Să te întorci și să revii.
Își puse capul-rătăcit,
Pe brațul tatălui-iubit,
Și-n hohot-plâns, păreri de rău,
Se auzi în glasul său:
Iertare-Ţi cer, Tăticul meu, tăticul meu.
-Tu, ce-înoptezi în cocină cu porcii,
trăind din plin în miezul -nopții,
Întoarce-te! Te-ntoarce-Acasă!
Te-așteaptă-o masă, sfânt-aleasă,
Un Tată-mbătrânit în pragul porții,
Dorind să fi iesit din valul -morții,
Luptându-se să scapi, să ieși
Din gheara-morții.
Luca 15.11-32
... Își puse-arginții pe asin,
Și în al Tatălui suspin,
Mezinul, fiul cel iubit,
Plecă de-acasă.
După-ndelungi vorbiri în șoaptă,
Chiar în asprime de-or fi fost,
Și-a luat rămasul bun la poartă,
Plecând în lumea fără rost.
Averea tatălui-i dădea putere,
Încredere în ea avea,
Să lase-n urmă viața-ntreagă
lipindu-se de... lumea rea.
Cu-argint își cumpără îndată,
Și faimă, prieteni și femei,
Ce se simțeau atrași de banu-i,
C-aceasta, era ''prietenia ''dintre ei.... Mulți bani... dar și păcate multe!
A cheltuit în loc s-asculte,
De tatăl-plâns, rămas în poartă,
Cu lacrimile prinse-n barbă.
Și-a risipit averea, fiul,
Prieteni, joc, pierzând pe loc!
Și-n greu ajunse -n ''noua viață''
Mâncând din hrana unui porc.
-Cum, eu mănânc acum cu porcii?
Când tatăl meu are avere,
Și multă bogăție, și argați,
Cu, care am trăit ca frați?
Se ridică din greul vieții,
Cu gându-n inima cea strânsă,
Mă duc, mă-ntorc la tatăl meu,
Mă-ntorc să îi sărut iubita față-plânsă...
Murdar, flămând, nenorocit,
Cu ochii-n lacrimi și suflet-risipit,
Bătu în prag de seară la poarta cunoscută,
Cu masa plină din casa cea avută.
Cu chipu-trist și amărât,
Se-aude glasu-abia șoptit:
Mă ierți, iubite tată?
Căci ce mi-ai dat, am risipit,
În lumea-atât de min' dorită,
Plină-n păcat și viața ''drojdie-dospită''
Mă ierți, mă ierți, mă poți ierta?
Mă poți primi din nou acasă
Să pot să stau, rămân, să mă ating
Din nou, de scumpa-ți masă?
Te rog să mă primești...
În meritele lacrimilor tale
Mă ierți, te rog, mă poți ierta?
O, fie-ți îndurare...
Prin lacrimi tatăl îl privește,
Suspinu-i lung... dar fața-i strălucește;
-Ai fost mort și-ai înviat!
Căci eu atâta te-am dorit, te-am așteptat,
Ai fost pierdut dar te-am întors,
Să prețuiești și să cunoști al vieții-sfinte rost.
Te-am așteptat în fiecare seară,
Să te întorci, să-ți simt răsuflul,
Și să te strâng iar la subsioară,
Să-mi șterg... năduful.
Te-am petrecut cu lacrimi-înnoptate,
Și dimineți-îndurerate,
Te așteptam în plin-chindii,
Să te întorci și să revii.
Își puse capul-rătăcit,
Pe brațul tatălui-iubit,
Și-n hohot-plâns, păreri de rău,
Se auzi în glasul său:
Iertare-Ţi cer, Tăticul meu, tăticul meu.
-Tu, ce-înoptezi în cocină cu porcii,
trăind din plin în miezul -nopții,
Întoarce-te! Te-ntoarce-Acasă!
Te-așteaptă-o masă, sfânt-aleasă,
Un Tată-mbătrânit în pragul porții,
Dorind să fi iesit din valul -morții,
Luptându-se să scapi, să ieși
Din gheara-morții.
Intenționat postez în rândul titlului referirea la subiectul versurilor , pentru a fi citită, acolo Îi este locul.
Adăugat
în 04/05/2014
de lboltasu
Adăugat
în 06/05/2014
de sanda_tulics
Adăugat
în 07/05/2014
de floridinmaracineni
Statistici
- Vizualizări: 1287
- Export PDF: 10
- Favorită: 1
- Comentarii: 3
- Gramatical corect
- Cu diacritice
- Conținut complet
Opțiuni
Filipeni 3:10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;