- Moartea lui Ioan Botezătorul
- Marcu 6:14 Împăratul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus, al cărui Nume ajunsese vestit, şi a zis: „Ioan Botezătorul a înviat din morţi, şi de aceea lucrează aceste puteri prin el.”
- Marcu 6:15 Alţii ziceau: „Este Ilie.” Iar alţii ziceau: „Este un proroc ca unul din proroci.”
- Marcu 6:16 Dar Irod, când a auzit lucrul acesta, zicea: „Ioan acela, căruia i-am tăiat capul, a înviat din morţi.”
- Marcu 6:17 Căci Irod însuşi trimisese să prindă pe Ioan şi-l legase în temniţă din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip, pentru că o luase de nevastă.
- Marcu 6:18 Şi Ioan zicea lui Irod: „Nu-ţi este îngăduit să ţii pe nevasta fratelui tău!”
- Marcu 6:19 Irodiada avea necaz pe Ioan şi voia să-l omoare. Dar nu putea,
- Marcu 6:20 căci Irod se temea de Ioan, fiindcă îl ştia om neprihănit şi sfânt; îl ocrotea şi, când îl auzea, de multe ori stătea în cumpănă, neştiind ce să facă, şi-l asculta cu plăcere.
- Marcu 6:21 Totuşi a venit o zi cu bun prilej, când Irod îşi prăznuia ziua naşterii şi a dat un ospăţ boierilor săi, mai-marilor oastei şi fruntaşilor Galileii.
- Marcu 6:22 Fata Irodiadei a intrat la ospăţ, a jucat şi a plăcut lui Irod şi oaspeţilor lui. Împăratul a zis fetei: „Cere-mi orice vrei, şi-ţi voi da.”
- Marcu 6:23 Apoi a adăugat cu jurământ: „Ori ce-mi vei cere, îţi voi da, fie şi jumătate din împărăţia mea.”
- Marcu 6:24 Fata a ieşit afară şi a zis mamei sale: „Ce să cer?” Şi mama sa i-a răspuns: „Capul lui Ioan Botezătorul.”
- Marcu 6:25 Ea s-a grăbit să vină îndată la împărat şi i-a făcut următoarea cerere: „Vreau să-mi dai îndată, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul.”
- Marcu 6:26 Împăratul s-a întristat foarte mult, dar, din pricina jurămintelor sale şi din pricina oaspeţilor, n-a vrut să zică nu.
- Marcu 6:27 A trimis îndată un ostaş de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostaşul de pază s-a dus şi a tăiat capul lui Ioan în temniţă,
- Marcu 6:28 l-a adus pe o farfurie, l-a dat fetei, şi fata l-a dat mamei sale.
- Marcu 6:29 Ucenicii lui Ioan, când au auzit acest lucru, au venit de i-au ridicat trupul şi l-au pus într-un mormânt.
Moartea lui Ioan Botezătorul
Autor:
Cornel Jigau
|
Album:
fara album
|
Tematica:
Trezire si veghere
Resursa adaugata de Cornel_Jigau in 31/05/2014
Resursa adaugata de Cornel_Jigau in 31/05/2014
Referințe
Moartea lui Ioan Botezătorul
La un banchet împărătesc,
Unde oamenii chefuiesc,
Irod şi-a invitat prietenii săi,printre care,
Era şi fiica nevestei sale,
O faimoasă dansatoare,
Bineînţeles,foarte sumar îmbrăcată
Şi cam fără morală,
Şi multe alte defecte de caracter,
Pe care,nu le mai punem la socoteală,
Căci am pierde un timp preţios
Şi nu ne-ar fi de niciun folos.
În toiul chefului când,
Împăratul s-a turmentat,
Tocmai atunci,fiica Irodiadei a dansat,
Dansul său cel mai turbat,
Iar împăratului atât de mult i-a plăcut
Încât cu firea de tot s-a pierdut
Şi-a jurat acestei dansatoare,
Ca va primi orice va cere,
Chiar şi jumătate din împărăţie,
Promisiune făcută la o beţie!
Ce să ceară se gândea
Căci nimic nu îi lipsea,
Şi-o-ntrebă pe mama sa,
Dar mama ştia precis ce dorea,
Astfel că o sfătui să ceară,
Capul lui Ioan pe-o farfurie,
Împăratului căzut în beţie!
Se duse fata deci la împărat
Şi astfel a cuvântat:
Prea ilustre împărat,
Prea ne sâcâie profetul,
Cu morala jidovească,
Aş vrea dar ca el să moară
Împăratul să trăiască!
Să-mi aduci pe-o farfurie,
Aş vrea capul lui Ioan,
Asta cer eu împărate,
Şi în plus chiar niciun ban!
Cererea ce l-a-ngrozit,
Din beţie l-a trezit,
Dar pentru că a jurat
Şi a celor ce i-a invitat,
A dat ordin unui soldat
Iar tânărul plin de viaţă,
Fu răpus de un călău,
Dar călăul cel din umbră
A fost împăratul rău!
Fu adus deci de îndată
Capul ce-i înspăimânta,
Iar acum din farfurie
Ochii limpezi îi mustra!
Chiar şi astăzi ne mai mustră,
Ochii sfinţi ce ne privesc,
Ce trăim azi în păcate
Şi de Domnul doar vorbesc!
21.05.2014
Cornel Jigău
La un banchet împărătesc,
Unde oamenii chefuiesc,
Irod şi-a invitat prietenii săi,printre care,
Era şi fiica nevestei sale,
O faimoasă dansatoare,
Bineînţeles,foarte sumar îmbrăcată
Şi cam fără morală,
Şi multe alte defecte de caracter,
Pe care,nu le mai punem la socoteală,
Căci am pierde un timp preţios
Şi nu ne-ar fi de niciun folos.
În toiul chefului când,
Împăratul s-a turmentat,
Tocmai atunci,fiica Irodiadei a dansat,
Dansul său cel mai turbat,
Iar împăratului atât de mult i-a plăcut
Încât cu firea de tot s-a pierdut
Şi-a jurat acestei dansatoare,
Ca va primi orice va cere,
Chiar şi jumătate din împărăţie,
Promisiune făcută la o beţie!
Ce să ceară se gândea
Căci nimic nu îi lipsea,
Şi-o-ntrebă pe mama sa,
Dar mama ştia precis ce dorea,
Astfel că o sfătui să ceară,
Capul lui Ioan pe-o farfurie,
Împăratului căzut în beţie!
Se duse fata deci la împărat
Şi astfel a cuvântat:
Prea ilustre împărat,
Prea ne sâcâie profetul,
Cu morala jidovească,
Aş vrea dar ca el să moară
Împăratul să trăiască!
Să-mi aduci pe-o farfurie,
Aş vrea capul lui Ioan,
Asta cer eu împărate,
Şi în plus chiar niciun ban!
Cererea ce l-a-ngrozit,
Din beţie l-a trezit,
Dar pentru că a jurat
Şi a celor ce i-a invitat,
A dat ordin unui soldat
Iar tânărul plin de viaţă,
Fu răpus de un călău,
Dar călăul cel din umbră
A fost împăratul rău!
Fu adus deci de îndată
Capul ce-i înspăimânta,
Iar acum din farfurie
Ochii limpezi îi mustra!
Chiar şi astăzi ne mai mustră,
Ochii sfinţi ce ne privesc,
Ce trăim azi în păcate
Şi de Domnul doar vorbesc!
21.05.2014
Cornel Jigău
Istoria spune ca Irod a fost destituit de împaratul roman , i s-a confiscat toata averea si a fost exilat in Galia , Franta de astazi unde a trait ca un om oarecare . Sotia sa putea sa ramana cu jumatate din avere dar a preferat sa-si urmeze sotul adulter in saracie. Daca saracia le-a fost un bun sfetnic spre pocainta nu stiu dar banuiesc ca ochii limpezi ai lui Ioan ii mustra in continuare.
Adăugat
în 01/06/2014
de florenta.sarmasan
Statistici
- Vizualizări: 1936
- Comentarii: 1
- Gramatical corect
- Cu diacritice
- Conținut incomplet
Opțiuni
Romani 1:4 iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor, adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,