NU-NTOTDEAUNA...
Nu-ntotdeauna ne grăbim
Să ne plecăm în rugăciune
O! Cât pe Fiul Îl iubim?
Cu câtă răvnă, pasiune?
Nu-ntotdeauna alergăm
Să-l ridicăm pe cel din tină
Și de aceea ne-ncurcăm
Pe drumu-ngust către Lumină.
Nu-ntotdeauna am lăsat
Cuvântu-ntreg să ne pătrundă
Și-atunci a fost un rezultat
Fără a mângâierii undă.
Nu-ntotdeauna stăm smeriți
Sub crucea grelelor suspine
Și-așa suntem încercuiți
De nori din zile nesenine.
Nu-ntotdeauna ne căim
C-am irosit ocazii rare
De-aceea nu întrezărim
Sclipiri în zonele stelare.
Nu-ntotdeauna am deschis
Lăuntrul pentru revelații,
Pentru ce Mirele a zis
Să potolească agitații.
Ne iartă Tată înc-odat’
Că ne-a învăluit rutina,
Că uneori, da, am uitat
Să strângem miere ca albina.
Dorim în noi să ard-un zel
Ce niciodată să nu piară
Ca să trăim ca Daniel
Cântând voioși chiar sub povară.
George Cornici/8 Iulie, 2015
Ne cerem iertare, și-L rugăm pe Domnul să ne ajute să ne îndreptăm starea noastră spirituală acum.
Fiți binecuvântat!