Doamne, atât de greu mi-e să-nţeleg
Puterea dragoastei ce-a luminat
pământu-ntreg...
Cum? Tu, Rege-n Univers
Si Dumnezeu adevărat, deplin,
Ai dezbrăcat mantia slavei
Sorbind întreg paharu-amărăciunii plin?
Noi ne certam - "care-i mai mare"
Tu-ai luat ştergarul şi-ai slujit
Dezvăluind a Cerului Grandoare,
Iar noi Te-am dat pe preţ de-argint...
Ţi-am pus în spate-o cruce grea din bârne late
Tu, ne inviţi la Tine-n Cer clădindu-ne palate...
Batjocoritori Ţi-am pus pe cap împletituri din spin,
Iar Tu, ne pregăteşti cununi din aur plin!
Groaznice piroane Ţi-am bătut în palme,
În schimbul lor ne dai vecia şi veşminte albe...
Trăgând la sorți am luat cămaşa de pe Tine,
Prietenos, Tu iei păcatul de la mine...
Noi Te-am urât!
Tu ne-ai iertat şi ne-ai iubit!
Noi Te-am scuipat şi Te-am bătut
Iar Tu, în locul nostru Te-ai jertfit! ...
Atât de greu mi-e să-nţeleg
Puterea dragostei divine!
Aş vrea să-Ţi mulţumesc,
Deşi cuvintele-s sărace şi puţine...
Te rog Isuse,
Aceeaşi dragoste pune-o şi-n mine!
Poezia este scrisa cu 9 ani in urma, mai precis pe data de 24.09.2006, in Coslada - Madrid.
A fost scrisa in timpii morti ai zilei, in timp ce asteptam autobuzul sau trenul, in timp ce mergeam cu trenul la lucru, sau ma intorceam, in pauzele de masa ... Uneori, in timpul lucrului imi venea o ideie, mi se legau in minte cateva versuri. Rupeam repede o bucatica de hartie dintr-un sac de ciment, escayola, tabicola, sau ce aveam la indemana (lucram pe santier ca constructor) si scriam versurile. Acasa, sau in statia de tren, transcriam pe o foaie versurile "crosetate" la lucru.
Dar adevaratul autor nu sunt eu. Eu doar am scris-o ! Ideile mi le-a dat cineva "de sus", pentru ca m-am rugat pentru inspiratie ...