Când pășesc peste valuri, ca Petru, pe mare,
Departe de maluri, spre Domnul pășesc
Când cobor prin credință, la sfânta-I chemare,
Din mica bărcuță ce-o părăsesc;
Când privesc înspre Isus, pășind cu-ndrăzneală
Făr' să îmi pese de mine și ce-n urmă-am lăsat,
Având ținta ' nainte, fără-ndoială,
Pășesc peste valuri, ca pe uscat.
Când privesc înspre valuri cât sunt de-nvolburate
Împrejur nu se vede decât val după val
Deși Isus e-atât de aproape, mi se pare departe.
Credința-i mai mică ca un bob de muștar.
Când privesc înspre valuri, nu-L văd pe Domnul
Ce frumos, cât de mare-I, puternic, 'nălțat...
Parcă uit ce făcut-a și că poate totul
Și că-odată cu El, pe valuri am umblat.
Când privesc înspre valuri, sunt disperată
Și strig cu glas tare după ajutor:
,,Doamne, mă scapă, sunt scufundată,
Valul mă-ngroapă, scump Salvator"!
Când privesc înspre valuri, Domnul vede și-mi spune:
,, Privește spre Mine, mai fă încă-un pas.
Eu nu-ntârzii, te-ncrede-n a Mea promisiune.
Te ascult și-s cu tine în al-ncercării ceas."
Dragul meu frate, stai treaz și ascultă:
Nu privi înspre valuri, privești spre Isus!
Curând vine Domnul! Viața e scurtă.
Te pregătește de astăzi, să-ajungi în cer sus!
În rugăciunea mea disperată, pe care o înălțam înspre Domnul, în toiul unei nopți, pentru a implora mila, îndurarea, bunătatea Lui, pentru unul dintre copii,( la fel ca Iov), am primit îndemn să scriu aceste versuri. Parcă mă vedeam pe mare, ca Petru, când, privind înspre valuri, a început să se scufunde, uitând că în urmă cu câteva momente, a umblat pe mare, ca pe uscat, atât timp cât a privit spre Isus.