Furtuna

Autor: Popa Ovidiu | Album: Mare este Dumnezeu! | Tematica: Incurajare
Resursa adaugata de OvidiuPopa in 20/11/2015

Referințe

Matei 14:22-33

Umblarea pe mare
Matei 14:22 Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă până va da drumul noroadelor.
Matei 14:23 După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage singur la o parte. Se înnoptase, şi El era singur acolo.
Matei 14:24 În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă.
Matei 14:25 Când se îngâna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umblând pe mare.
Matei 14:25 Greceşte: în a patra strajă.
Matei 14:26 Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat şi au zis: „Este o nălucă!” Şi, de frică, au ţipat.
Matei 14:27 Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi!”
Matei 14:28 „Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape!”
Matei 14:29 „Vino!”, i-a zis Isus. Petru a coborât din corabie şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus.
Matei 14:30 Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut şi, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!”
Matei 14:31 Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”
Matei 14:32 Şi, după ce au intrat în corabie, a stat vântul.
Matei 14:33 Cei ce erau în corabie au venit de s-au închinat înaintea lui Isus şi I-au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”

Când vânturi bat
Și norii vin deasupra casei tale,
Tu mergi cu gândul la Isus,
Care înainta pe mare!

El mergea foarte liniștit
La fel ca pe uscat;
Dar nu era ca noi atunci...
Era un Împărat! !

El este Fiu de Dumnezeu
Trimis din cer, de Tatăl
Pentru-a salva pe păcătoşi
Din lumea întunecată!

Atunci când Petru I-a cerut,
Pentru a merge pe apă,
Vino, i-a zis Isus
Dar cu fruntea ridicată!

A început Petru să meargă
Privind către Isus
Fiind foarte fericit,
Pentru că a izbutit!

Dar când privirea a coborât
Spre marea învolburată,
A început să se afunde
În mare, disperat...

Atunci a strigat către Isus,
Să-i vină în ajutor,
Să-l scoată de acolo,
Pe mal, biruitor!

Isus, i-a zis atunci:
Tu, Petru, nu ai credintă!
De nu te-ai fi îndoit,
Aveai tu biruință!

Cei din corabie au venit,
Și Lui s-au închinat
Zicand: Tu eşti cu adevărat
Un Fiu de Împărat!

Acum prieten drag,
Ce avem de făcut?
Să mergem prin credință
Pentru-a avea biruință!

Cu ochii către cer
Că numai de acolo
Ajutorul va veni,
Și-om fi biruitori!

Privirea ta, în jos, nicicând!
În marea învolburată
Privește doar către Isus
Ce a învins El, lumea toată!

Am scris această poezie meditând asupra acestui text care ma ajutat să inteleg multe lucruri si m-am gandit să il pun si pe versuri ca sã fie o incurajare pentru cei ce o vor citi sau o vor asculta!!Domnul să fie lăudat! Tot ceea ce scriu când Domnul imi pune pe inimã este doar spre slava lui! !! Amin