În ţara mea, copiii făr-de mamă,
plâng-nsinguraţi printre străini...
Şi poate... nici să plângă nu mai ştiu,
de-atâta chin al inimii-n suspin.
Şi nimeni nu se-opreşte să-i mângâie,
ca să le treacă de-al lor dor...
Măcar o leacă!
De lacrimile-atâta de fierbinţi!
În ţara, atâta de bogată, altă dată,
Şi-acum, atâta de săracă!
În ţara mea, cu mâinile la gură,
...cei domni... şoptesc de viaţa de copii...
...Dolari şi euro... sau...
cum se fură...(!)
Dar nu se-ntorc să vadă:
- Ce pustiu!!! -
E-n ţara fără de copii,
Şi mame, care nu mai sunt
lângă copiii părăsiţi în bătătură!
Fenomenul abandonului de copii a atins cote alarmante în România,
fără ca cineva, să rezolve această problemă atât de spinoasă!
Să nu fie prea târziu, când, Barnevernet-Romania se va înfăţişa motivat,
să ia copiii români!
Sanda Tulics, 5 februarie 2016
Îmi permit ca şi comentariu alăturat acestora descrierea a două cazuri pe care le-am cunoscut personal; o familie chiar de credincioşi şi-a lăsat cele două fete singure considerând căci fiind la o vârstă a adolescenţei şi bine crescute cu o educaţie morală şi spirituala exemplară, ele vor fi în totală siguranţă; din păcate, la scurt timp dupa plecarea părinţilor, apartamentul unde locuiau a ajuns un imoral cuibusor al distracţiilor; adolescentele au fost o usoară pradă din păcate... iată un exemplu clar căci, deşi în spate erau poate zeci de mii de rugăciuni si lacrimi pentru siguranţa copilelor, Dumnezeu nu a privit cu îngăduinţă această stare de lucruri adică dezbinarea familiei în folosul material EL nu a răsturnat planul demonic ci l-a îngăduit ca pe o sfântă învăţătură pentru toţi cei aflaţi în acest imens pericol; pleci departe de casă, aşadar, pleacă şi cu copiii lăsaţi de Dumnezeu! Un alt caz cu o altă familie ce a plecat şi si-a lăsat pe cei doi copii 13 şi 14 ani băiat şi fată singuri în apartament; copiii, desigur, primeau lunar sume frumusele de bani pentru a duce o viaţă îndestulatoare si pentru a plăti utilităţile locuinţei; dar ei au început sa folosească banii în achiziţionarea de bauturi alcoolice, tutun, si petreceri interminabile în locuinţă; nu au mai plătit chirii, abonamente, rate... nu s-au hrănit corect; au ajuns la o vreme cadavre vii doritoare doar de placeri trupeşti... imoralitatea a ajuns la culmea murdariei; muzica, ţipetele, deranjul vecinilor a ajuns un caz social de care a aflat întreaga comună dar nimeni nu a luat nici o măsură... pentru o vreme copiii au fost luaţi spre supraveghere de o mătuşă dar viaţa destrăbălata pe care o începuseră adolescenţii era greu de înfrânat... abia după câţiva ani au plecat la părinţi în străinătate...
Fiţi binecuvântată sora Sanda pentru tăria de a striga adevărurile zdruncinătoare din păcate nu ăi pentru cine trebuie!