Îmi amintesc Părinte
Şi ştiu că-mi va rămâne
Din zilele trecute,
O zi de misiune

Din ziua cea frumoasă,
O zi de primăvară
Când am plecat de-acasă
Să-ţi fiu misionară

N-avui în viaţă, Doamne,
Momente pân' aici
Ca să-Ti cunosc de-aproape
Ce-nseamnă-acest servici

Doar auzeam din alţii
Şi cărţile cum spune
Cât de frumoasă-i viaţa
Când eşti în misiune

Şi câtă fericire
Nu au pe-acest pământ
Acei ce din iubire
Vestesc al Tău cuvânt!

Ba chiar ne-ai dat poruncă
Să nu fim dintre-acei
Ce-au îngropat talanţii,
Ci să lucrăm cu ei

Şi-am stat ingândurată
Şi-adânc am cercetat
Şi văd că-s inzestrată
Şi cu un mic talant

Şi să nu cad învinsă
La ziua Ta cea mare
M-am hotărât în mine
Să-l şi pun în lucrare

Nu ca de datorie,
Şi nici de speriată
Dar în credinţa vie,
Eu nu pot sta legată

De-aceea într-o ziuă
M-am hotărât în mine
Să merg şi eu cu-aceia
Ce merg în misiune

S-ajung şi eu o dată
Ca să-nţeleg mai clar
Ce-nseamnă o viaţă
De-a fi misionar

Dar iată-mă Isuse
Părerea mi-i schimbată
De astăzi sunt convinsă
Pentru viaţa toată

Când am plecat de-acasă,
Eram cu alţii mulţi
Şi parcă curioasă
Eram s-ajung la munţi

Cântarn cu bucurie
În rând cu ceilalţi
Legaţi în armonie
Ca zalele de lanţ

O, nu-mi păsa de nimeni
Şi n-aveam nici un gând
Cântam cu bucurie
Cu ceilalţi în rând

Aşa câteva ore
De drag să văd natura
M-am dus tot pe picioare
Şi-am refuzat trăsura

Aşa credeam eu, Doamne,
Că totul va fi-nvins
Dar n-am mers mult pe cale
Şi drumul m-a convins

Cărarea şerpuită
Urca fără de milă
Eu, neobişnuită,
Mergeam pe ea în silă

Mereu la deal sau vale,
Mereu prin teşituri
Mereu prin spini pe cale
Sau aşchii din păduri

Mergeam... dar obosită,
O, nu-mi era uşor
Iar soarele pe boltă
Ardea ca un cuptor

Si peste toate astea,
Cu gândul la plecare
Când am plecat de-acasă,
Uitasem de mâncare

Eram şi obosită
Şi-nfometată tare
Eram şi transpirată
De arşiţa de soare

De biciul ce m-ajunse
Nu mai puteam să scap
Deodată mă cuprinse
Durerile de cap

De-atâta lovitură
Din calea cea trudită
La marginea pădurii
Căzui ca ameţită

O, scumpul meu Isus,
Nu-Ti spun de întristată
C-am mers şi eu o ziuă
Şi sunt descurajată

Nu vreau să-ţi cârtesc, Doamne,
Departe e de mine
Căci azi cunosc ce-nseamnă
O zi de misiune

Acum ştiu să-i preţui
Pe-acei copii ai Tăi
Ce-Ti seamănă Cuvantul
Prin munti,dealuri sau văi

Ba incă ştiu Isuse
Să spun la orişicine
Ca cei ce stau acasă,
Să-i poarte-n rugăciune

Să strige către ceruri
În plâns a lor credinţă
Ca cei ce trec prin valuri
Să aibă biruinţă

O singură cerere
Am şi eu pentru ei
0, dă-le Tu putere
La vestitorii Tăi

Iar când vor sta la masă
Să-Ti sfătuie poporul
O, dă-le har Isuse
Să ude tot ogorul

Le dă Cuvânt pe buze
Oricând vor fi-n lucrare
Cuvântul lor Isuse
Să fie dres cu sare

Iar de-or vedea durere
Sau rană în popor
Cuvântul lor să fie
Balsam vindecător

Iar de-or vedea iuţime
Sau caz de răzbunare
Tu umple-i de blândeţe
Şi duh de împăcare

Iar când vei dori, Doamne,
Ca să-i trimiţi la alţii
Le dă la toţi îndemnul
Să meargă-n grup cu toţii

Să fie plini de râvnă
Cât şi de gelozie
Să cheme la lumină
Pe câţi mai sunt să vie

Să meargă-n rând cu toţii
Pe soare sau prin ploi
C-aşa au mers şi alţii
Când ne-a atras pe noi

Cât despre mine, Doamne,
Te rog în dorul meu
Ca-n viaţa de fecioară
Să te servesc şi eu

Să te servesc Isuse
Intregul fir al vieţii
Cu inima aprinsă
Ca-n ceasul tinereţii

Chiar ultima mea ziuă
Când m-ii chema la Tine
Să fie chiar aceea
O zi de misiune!

Zadarnic curgea norul
Naturii,cea de jos
Cand auzea poporul
De norul lui Hristos

Erau cuprinşi de harul
Şi misticele taine
Nu mai simţeau nici norul
Nici apa de pe haine

Căci scris a fost şi fi-va
La orişice popoare
Căci glasul lui Iehova
Ii trece şi prin mare

De dragul Lui trecut-au
Prin apă şi prin foc
Şi-au mers cu drag la moarte
Cum alţii merg la joc

Căci nu e-n lumea mare
Un ceas aşa de greu
Ca ceasu-acela-n care
Vorbeşte Dumnezeu

Când ieri vorbea lui Moise,
Israelul sub cort
A-ncremenit de groază
De parcă era mort

Deşi vorbea-n blândeţe
Şi nu din răzbunare
Se speriau cu toţii
De marea-I arătare

Cu cat mai mult e astăzi
Când harul Său vorbeşte
Si mintea ţi-e legată
Şi gândul ţi-l opreşte

Iar corpu-ţi stă ca-n cuie
Si nici un gest nu face
Căci harul Său adie
La orice suflet pace

De-această sfântă pace
Din cerurile Sale
Umplută fu-adunarea
Din strada de pe vale

Iar Moise cel de ieri
Ce sfătuia o lume
Erau grupul de tineri
Trimişi în misiune

Neţinând cont de nume,
Nu le-a păsat de talii
Au convertit o lume
Ca Petru la Rusalii

Iar în amurg spre seară
Când umbrele se lasă
Ei satul salutară
Şi-i vezi venind Spre casă

Din nou pe-aceeaşi cale,
Prin grânde şi prin pir
Din nou la deal şi vale
Ii vezi pe toti in şir

Cu-acel efort si trudă
Îi vezi pe cale iară
Ca-n ora hotărâtă
S-ajungă toţi la gară

Dar nu-i nimic căci timpul
Le-ar fi fost din ajuns
Dar iată din nou cerul
În negru s-a încins

Vedeai cum zboară norii
Se-nvârt ca tăvălugul
Aruncă brazde-n lături
Ca primăvara plugul

Curentul îi ajunse
Pe micii călători
Deodată se văzură
Înconjuraţi de nori

În mijloc de furtună
Îi vezi pe fiecare
C-o iau în plină grabă
Prin ploaie pe cărare

Nu-i sat, nu vezi pe nimeni,
Nu-i cine să se-ndure
E singura problemă
Să fugă spre pădure

Aici le fu-adăpostul:
Sub fagi şi sub stejari
Să mai oprească Stropii,
Să-i simtă cât mai rari

Aicea fu momentul
Să se constrânga grupul
Să cânte salvă Celui
Ce-a fost cu ei la lucru

Aici să vezi aspectul
Si fazele minunii
În lemne cor de păsari,
Jos, corul misiunii

Sus, fulgeră şi tună,
Se sparg în forţă norii
lar jos e voie bună
Sub frunzele pădurii

Sus, norii cei de ploaie
In forţă se descarcă
Jos, parcă era Noe
Cu casa lui în barcă

Se strecurară stropii
Prin frunze ca prin sită
Dar parcă mai mult dânşii
ln cântece se-agită

Şi cum ploua afară,
Aşa harul cădea
Şi cerul şi natura
Pe tineri îi uda

Prin cântece-năltară
Cereri la Sfantul Tată
Să facă să răsară
Sământa semănată

Vedeai un foc în dânşii,
Nu le păsa de apă
Căci Domnul îi aprinse
Şi mâna lui îi scapă

Când prins-au ei momentul
Că ploaia fu mai rară
Îi vezi pornind la drumul
Ce duce către gară

Prin gropi, prin bălţi, prin tină,
Prin pietre ascuţite
Mergeau în voie bună
Şi cât puteau de iute

Pe jos sau în căruţă,
Tot una e din două
Căci uzi erau cu toţii
Şi ghemuiţi de plouă

Dar una va rămâne:
Ce-n cer e-nregistrat
O zi de misiune
Şi-un tineret predat

Uşor găseşte Domnul
Bărbaţi pe vreme bună
Dar rar găseşti vreunul
Mergând voios prin tină

Cu cugetele-aprinse
De imnurile sfinte
Erau toţi uzi Isuse,
Dar nu sfarşeau să-Ti cante

Sus,norii vărsau apă,
Iar ochii lor la fel
Cum ar putea să tacă,
Când sunt aprinşi de zel

O, cine-o să le stingă
Căldura ce le-ai pus?
Şi cine au să-i smulgă
Din mâna Ta, Isus?

O, cine-o să-i despartă
De-aceea ce-au găsit?
Îi va iubi vreun tată
Cum, Doamne, i-ai iubit?

I-ai prins unul de altul
Cu-aroma feţei Tale
Cum stă legat şi lanţul
In miile de zale

Nu mult se mai siliră
Pe calea cea trudită
Şi iată-i că sosiră
La staţia dorită

Deşi întârziară,
Dar n-a rămas nici unul
In Clipa Când urcară,
Porni leviatanul

ln zbor, cum zboară vântul,
ln fugă, duşi pe şine
Ii vezi că-ncepe cantul
In cameri la maşină

Cantări armonioase
Incep acum din nou
Iar lumea,curioasă,
Sorbea al lor ecou

Şi ei au plâns afară
Când ploaia i-a udat
Dar iată iarăşi harul
Din nou s-a revărsat

Ca picurii de ploaie,
Vedeai toţi călătorii
Că-şi rup inima-n două
Cum se descarcă norii

Străini erau cu toţii
De numele-auzit
Dar iată, râul vieţii
Pe toţi i-a răcorit

Şi parcă viaţa toată
Le-ar fi trecut prin faţă
Şi parcă niciodată
N-avură-aşa viaţă

Simţindu-L ei pe Domnul,
Umpluţi de fericire
N-ar mai fi vrut nici unul
Să fie despărţire

Ar fi dorit cu toţii
Ca şarpele de fier
Să nu oprească-n staţii
Pân' va ajunge-n cer

Zadarnic fun-ncercarea,
Semnalele opririi
Sunau că-i coborarea
Si clipa despărţirii

De-atunci mereu tot sună
Si pot mereu să sune
Că prea puţini se-adună
Să meargă-n misiune

Că-i costă sacrificii,
Şi nopţi obositoare
De-i cauţi azi, ucenicii
Au piedici, fiecare

Că unele cădea-vor
Pe drum de oboseală
Pe alţii că răci-vor
Şi-or sta trântiţi de boală

Şi va rămâne, Doamne,
Lucrarea Ta pe loc
Pân-ai să-Ti creşti tu oamenl
Ce-or trece şi prin foc

Căci prea puţini ai astăzi
Să meargă-n voie bună
De-i ziua-nseninată,
De fulgeră şi tună

De ai şi azi nevoie
De martori vii în lume
Trimite dintre-aceia
Ce-au fost în misiune

Căci se vor duce iarăşi
Cu cantecul pe buze
La orice colţ din ţară
Şi-n orice timp, Isuse

Că-aşa-Ti stă azi lucrarea,
Ca grâul cu neghina
Căci unii duc povara,
Iar alţii poartă vina

Dar ştiu un lucru, Doamne,
Că-n ziua Ta cea mare
Răsplata pentru oameni
Va fi după lucrare

Şi-acei ce din iubire
Lucrează azi în vie
Li-i da fără măsură
Din noua-mpărăţie

Lucraţi, lucraţi cu toţii
Atât cât se mai poate
Şi nu vă daţi în lături
Că holdele sunt coapte

Căci nopţile trecute
Şi zilele cu ploi
Vor fi plătite toate
În ziua de apoi

Lucraţi cu toată râvna
Şi fiţi creştini fierbinţi
Să ştie şi Satana
Că sunt în lume sfinţi

De-ar crede că-n ogor
Neghina-o să-i răsară
Sa stie că-i poporul
Ce azi îl scoate-afară

Să fiţi dovadă-n lume
Că sunteţi oameni noi
Nu vorbele vă spune,
Nici portul de pe voi

Ci să vă spună harul,
Nu voi să dovediţi
Să vadă-ntreg poporul
Că sunteţi pomi rodiţi

Căci sunt copaci în lume
Cu frunza foarte mare
Dar ce folos că-s frunze,
Căci roadă n-au nici care

Mai sunt ca şi măslinii,
Subţiri şi nu prea 'nalti
Dar ramurile-s pline
Şi-s veşnic încărcaţi

Dar voi să fiţi cu toţii
Altoi de roadă bună
Şi voi ca pomul vieţii
Rodind în orice lună

Căci iată, câtă lume
Ar vrea să se hrănească
Şi vezi că numai frunze
Pe crăci pot să găsească

E vorba despre roade
Dar vai, că-s numai foi
De te-ai uita, se vede
Că-s ramurile goi

Căutaţi să-mpărţiţi
Harnă întregului popor
Căci Domnul este mană
Şi apă de izvor

Nu numai azi sau mâine,
Sau numai lor de-aci
Ci chiar la orişicine
Şi-n orice loc ar fi

Din nou, Te rog Părinte,
Prin scurta-mi rugăciune
O, dă-le-un dor fierbinte
De-o zi de misiune!