Într-o zi, din noaptea vieții
Autor: Ioan Hapca  |  Album: Reflecții  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de Ioanhapca in 11/07/2016
Într-o zi, din noaptea vieții

Într-o zi, din noaptea vieții,
Fulgeram Într-o furtună,
Încercând să dau direcții
Licuricilor spre lună.

Îmi părea luna un soare
Și eu, îmi păream un zmeu.
Dar, expandat pe „file ușoare”
Mă strângea „tartajul” greu.

Simțeam cum mi se încovoaie
Șira infinitului,
Aruncând cu apă în ploaie
De dragul argintului.

Jinduind farmecul nopții
Îmi vărsam valoarea-n beznă
Desfătându-mă cu „morții”
În noroi până la gleznă.

Mi-am făcut din roua nopții
Spadă pentru defăimare
Să îmi apăr cu ea sorții
Modului de exprimare.

Era noapte grea-n ființă,
Duhul zgâțâia un tăciune
Și-o scânteie de credință
Aprindea o rugăciune.

Soarele, privind cum focul
Răcorește bezna nopții,
I-a luat îndată locul
Și-mi reconstruiește sorții.

10/07/2016 *Ioan Hapca
(Zaragoza)
Felicitari draga frate Ionica!!! Ce dor imi era sa te mai vad lucrand pe aici inspirat divin!!! GBY!
Adăugat în 12/07/2016 de lboltasu
Bine descrisă starea de întuneric şi jale a omului fără Dumnezeu; un final fericit de care poate avea parte oricine doreşte recunoscându-şi însă acea stare groaznică făra de Dumnezeu; slavă Soarelui ce luminează pe orice muritor nădăjduind în mântuirea făra plată! Fiţi binecuvântat frate Ionică, mă bucur citind creaţiile dumneavoastră pline de har.
Adăugat în 12/07/2016 de floridinmaracineni
Statistici
  • Vizualizări: 1100
  • Export PDF: 8
  • Comentarii: 2
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni