Mă uit spre cer... a câta oară?
Mă minunez, lucrarea Ta mă înfioară,
Și totuși simt să îndrăznesc de parc-aș fi acasă,
Să ne-așezăm iubit Isus la masă,
Să-Ți spun din tot ce simt în mine,
Despre ai mei, ai Tăi, de mine...
Să-ncep despre iubirea
Ce-mi ține inima atât de-aproape lângă Tine,
Dar și de rana ce-mi ține sufletu-n suspine...
Același dor pe care Tu îl știi,
Îl plâng să fim cu toții-n veșnicii,
Să-mpărtășim aici din Pâinea cea aleasă,
Pe care-ai dăruit-o din plin
Nicicând să nu lipsească,
Din toate să ne săturăm ,
În mulțumiri să Te-nălțăm
Pe drumul ce ne duce-acasă.
Sunt nopți de veghe sfântă
În care inima se-nchină, cântă...
Dar... sunt și timpi
În care-atât mă-ntreb și mă frământ...
Aștept răspunsul cel bun, sfânt,
Să-mi lumineze inima și fața,
Să simt în suflet pacea și dulceața,
S-aducă luminare, ca albă dimineața...
Isus iubit, doar Tu le ști pe toate!
Când mi-e lumină sau mi-e nor de noapte,
Ști când mă bucur și când plâng...
Când bucurii în inimă îmi strâng...
De-aceea, Ție mă închin în mulțumiri sau suferință
Te rog, păstrează-mi viața-n sfântă pocăință!
SandaTulics august 2016
Și duhu-n mine se înfioară
Știind că tot ce mă-nconjoară
Ulterior o să dispară
Cu trosnet mare și cu foc
Fiindcă-n păcat se înfășoară
Și nu se pocăiesc deloc!
Dar Te rog, Doamne, mai coboară
Pe Munții Tăi ca odinioară,
Cu Slava-Ți, firea ne-o împresoară
Și-n lumea noastră interioară
Împrăștie divinu-Ți Foc
Să ardă tot ce-i de ocară
Neprihănirii făcând loc!
Fiti binecuvintat Marin2016!