Atunci când încercări m-apasă!

Autor: Sabadac Viorel | Album: Din mila Domnului | Tematica: Incurajare
Resursa adaugata de 1pocaintaP in 02/10/2016

Referințe

Ioan 19:23-34

Ioan 19:23 Ostaşii, după ce au răstignit pe Isus, I-au luat hainele şi le-au făcut patru părţi, câte o parte pentru fiecare ostaş. I-au luat şi cămaşa, care n-avea nicio cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus până jos.
Ioan 19:24 Şi au zis între ei: „Să n-o sfâşiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie.” Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura, care zice: „Şi-au împărţit hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.” Iată ce au făcut ostaşii.
Ioan 19:25 Lângă crucea lui Isus, stăteau mama Lui şi sora mamei Lui, Maria, nevasta lui Cleopa, şi Maria Magdalena.
Ioan 19:26 Când a văzut Isus pe mamă-Sa şi, lângă ea, pe ucenicul pe care-l iubea, a zis mamei Sale: „Femeie , iată fiul tău!”
Ioan 19:27 Apoi, a zis ucenicului: „Iată mama ta!” Şi, din ceasul acela, ucenicul a luat-o la el acasă.
Ioan 19:28 După aceea, Isus, care ştia că acum totul s-a sfârşit, ca să împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete.”
Ioan 19:29 Acolo era un vas plin cu oţet. Ostaşii au pus într-o ramură de isop un burete plin cu oţet şi I l-au dus la gură.
Ioan 19:30 Când a luat Isus oţetul, a zis: „S-a isprăvit!” Apoi şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.
Moartea lui Isus dovedită
Ioan 19:31 De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului – căci era ziua Pregătirii, şi ziua aceea de Sabat era o zi mare –, iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce.
Ioan 19:32 Ostaşii au venit deci şi au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi, apoi pe ale celuilalt care fusese răstignit împreună cu El.
Ioan 19:33 Când au venit la Isus şi au văzut că murise, nu I-au zdrobit fluierele picioarelor,
Ioan 19:34 ci unul din ostaşi I-a străpuns coasta cu o suliţă; şi îndată a ieşit din ea sânge şi apă.

Atunci când încercări m-apasă!

Pentru încercările din viață,
Știi, că n-am nicio speranță!
Știi, că n-am la cin’ să strig,
Când chinu aș vrea să-nving!

Când suferința-mi este grea,
Cui să-i spun durerea mea?
Cine ascultă glasul meu,
Decât Bunul Dumnezeu?

Când lipsuri multe mă apasă
Și când puterile mă lasă,
Cine ascultă glasul meu?
Decât Bunul Dumnezeu?

Și când în trup, nu am alin,
Și-n suflet am un cumplit chin,
Cui să-i spun de-a mea durere?
Cine în Duh mi-i mângâiere?

Când toți își văd de drumul lor
Și-n toate-și au câte un zăvor
Nu vor s-asculte, să audă,
Nici un minut, nici o secundă.

DOAR TU O, DOAMNE, DUMNEZEU
Vii prin al Tău Duh, în Duhul meu
Și mă asculți, mă înțelegi,
Minute-n șir, zile întregi.

Și vindecare în trup îmi dai
Și sufletu-mi conduci în Rai
De aceea eu Te chem mereu
Căci Tu ești Domn și Dumnezeu

Te laud și Te preamăresc,
Isus iubit, Tată ceresc,
Că-n harul Tău nemărginit,
Tu pentru mine Te-ai jertfit.

Ca liber astăzi să trăiesc,
Și-n libertate să-Ți slujesc.
De când la cruce Te-am primit
Și de păcat m-ai izbăvit.

Ești Minunat, Ești Glorios,
O, Domnul meu Isus Hristos
Eu Ție astăzi mă închin,
O, Miel prea scump, o, Miel Divin! 2.10.2016 HUȘI

Foarte bine realizata aceasta stare prin care trecem cu totii, cand simtim ca nu avem cui sa-i spunem necazurile noastre, nu avem cine sa ne inteleaga problemele cu care ne confruntam.Totul trebuie sa ii spunem Domnului, El este singurul care ne asculta, ne intelege si ne ajuta. Fiti binecuvantat.

Adăugat în 03/10/2016 de florenta.sarmasan

Un frumos poem de slava si preamarire a Domnului care ne-a adus libertatea prin harul Sau nemarginit. Felicitari, har si pace.

Adăugat în 03/10/2016 de marin2016