''Aş vrea să-mi alin durerea, dar
mă doare inima în mine. '' Ier. 8:18.
Mă doare nepăsarea-n lume,
Mă doare gândul cel furat,
Mă doare zbuciumul din hume,
Mă doare crinul cel călcat...
Mă doare arșița ce arde
Mă doare avântul după ''vânt''
Mă dor stările ce-s calde
Uitând de clocot și de sfânt...
Mă doare ațipirea-n taină
Și umbrele-n loc de lumini,
Când dezbrăcată-i alba haină
În vag! - Goniți de cel hain...
Mă doare zâmbetul cel fals,
Când inima-n ură scrâșnește,
Când răul e luat la vals
Și binele-n ploi ruginește...
Mă doare asfințitul vieții,
Mă doare Sfântul lepădat...
Unde-ai plutit, o, rost al vieții,
Când jertfa-n tină ai călcat? ! ?
Tu, Dimineață ce răsare
Trezește inimi, ca-n ivire,
Să fim o gloată mare, mare
În zbor spre vis, spre nemurire!
Dacă pe mine, un biet muritor, mă doare - Sfântul lepădat, mă doare - ațipirea-n taină, mă doare văzând binele luat de rău și răul - luat de bine, atunci ce-aș putea spune de durerea sfâșietoare a inimii, Celui ce-I Veșnică Lumină, Celui ce s-a jertfit pentru om, Celui ce-I Sfânt și Drept. Haideți să ne îndemnăm unii pe alții în fiecare zi, câtă vreme se zice: '' Astăzi... '' , ca la șfârșit de cale să putem și noi spune: M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credința. De acum mă așteaptă cununa neprihănirii... 2 Tim. 4: 7- 8.
Mulțumesc mult şi fiți binecuvântați!